de azi..

E feeria sarbatorilor de iarna... e aproape... e aici..
Zilele astea ma simt mai bine, probabil sint sarbatorile care se apropie de "vina".. Am facut bradutul, am mai facut niste decoratiuni prin casa si acum il asteptam pe Mosul cu pricina :D... poate vine!))
Azi am vizionat inca o data "Home alone 3" si am mai zimbit un pic.. am si  invatat 27 de stofe din "Luceafarul"... ce zi!..
In rest vacanta-i cam neproductiva si trece foarte repede si-i pacat  pentru ca aveam atitea planuri.. Cel mai trist e ca nu ninge, planuiam sa ma dau cu sania in vacanta asta (anul trecut a fost mare nebuneala la sanius)... dar mai avem mai bine de o saptamina poate ne face Mosul un cadou de sarbatori si ne trimite citiva fulgusori! cine stie?! 
Miine zi mare.. prima partea a zilei o sa muncesc din greu pentru ca avem de pregatit o adevarata masa de sarbatoare, o sa avem multi oaspeti ceea ce ma bucura pentru ca stiu ca o sa fie foarte interesant... abia astept sa intilnesc noul an cu cei dragi si-mi pare rau ca n-o sa-i am chiar pe toti alaturi... totusi simt ca va fi o mare petrecere, asta ramine de vazut... (party) (dance)
 somn usor!))

e periodic..

Periodic, încerc să-mi adun toate gîndurile, ideile şi ce-mi mai vine în cap. Într-un final, se primeşte o caşă..
Periodic,  vreau să vorbesc cu cineva. Într-un final, tot singură rămîn.
Nu pot să dau vina pe nimeni. Toţi sunt ocupaţi, la fel ca mine, doar că poate nu observ cînd cineva are nevoie de mine. Sau nu.
Periodic, am iluzia imprimată în minte că-s fericită. Într-un final, e iarăşi minciună.
Să se ducă dracului optimismul lor..
Îmi pare rău că nu am putut să fiu prietenă adevărată, şi mai rău îmi pare că-i pierd pe cei ce-i iubesc..
Doare...
Într-un final, c’est la vie!))

Dacă e vorba de cadouri...

                                                       Cel mai frumos cadou!))
                                            Cea mai frumoasă melodie de sărbători!

Am făcut asta pentru că nu mai încap atîtea în mine... pentru că e prea greu...
e greu cînd unele lucruri se ascund...
e greu să îl am atît de aproape...
e greu să te uiți în ochii lui și să  minți...
e greu să spui că totul e  bine, cînd de fapt nu e așa..
e greu cînd vrei să-l strîngi în brațe, dar te mulțumești cu o strîngere de mînă prietenească...
e greu cînd îți spune că ești îndrăgostită și nu știe că de el...

Și acum nu e ușor dar cel puțin cîteva lucruri din lista de mai sus s-au epuizat, da.. au apărut altele în loc, dar asta-i altă cașă.. și timpul nu se oprește în loc.. el e salvarea nostră (a mea).. doar el mă poate ajuta (și tu).. și eu sunt puternică.. eu o să trec peste situația asta (atît de penibilă), ambii o să trecem.. și totul o să fie bine.. (asta de la tine am învățat-o)..
Am avut o noapte grea, dar .. a răsărit soarele și a început o nouă zi, o zi în care nu a mai fost necesar să mint! Îți mulțumesc că mă înțelegi, că continui să-mi fii alături, nici nu știi cît contează pentru mine.. Și-mi pare rău că te-am "distrus" (într-o oarecare măsură), sincer nu am avut intenția asta și știi că regret! ))

Azi... FERICITĂ!

Azi sunt happy...nu ştiu de ce şi asta îmi place cel mai mult...am o stare generală de bine şi sper să ţină cît mai mult...azi am chef să strîng pe toată lumea în braţe, să mă opresc în mijlocul drumului şi să mă uit în neştire în jurul meu, la lucrurile mărunte şi minunate care mă înconjoară...
Şi mă bucur că e totul altfel, mă bucur că am trecut peste dezamăgirile mele, peste pesimism şi starea ceea de lehamite.. Acum e diferit, pentru că am învăţat să văd cu alţi ochi oamenii (pe unii), şi asta mă ajută enorm să uit trecutul... şi acum rămîn doar articolele mele care emană numai singurătate, pesimism şi-o dragoste naivă care nu are nici început nici sfîrşit, care rămîne undeva acolo...
hmm..şi iar mă abat de la temă... gata... Azi sunt FERICITĂ!))

Aşa aş fi şi mai fericită! pentru că .. întotdeauna există loc şi pentru mai mult)) :D

Mariana ascultă:

Je ne sais pas comment te dire...

Habar n-ai de ce eşti în stare!

Ты можешь…

''Ты можешь быть у неё не первым, не последним и не единственным. Она любила перед тем, как полюбила снова. Но если она любит тебя сейчас, что ещё не так? Она не идеальна, но ведь ты тоже, и вы оба никогда не будете идеальными вместе. Но если она заставляет тебя смеяться, тем более подумай дважды, если она даёт тебе возможность быть человеком, делать ошибки, держаться за неё, даваи ей всё, что ты можешь. Она может думать о тебе не каждую секунду в день, но она может отдать тебе часть себя, потому что она знает – ты можешь разбить её сердце. Так не рань её, не меняй её, не анализируй и не ожидай от неё того, что выше её возможностей. Улыбайся, когда она делает тебя счастливым, давай ей знать, когда она тебя злит, и скучай по ней, когда её нет рядом.''

                                                                
                                                                    Боб Марли

+ cere-i şi ea va fi mereu cu tine, doar cere-i...

Mariana ascultă:

I Never Told You! ))

alte momente..

Da, sunt momente cînd sunt nesigură, imatură, copilăroasă...
Sunt momente cînd nu ştiu sigur ce vreau, dacă vreau, pentru cînd vreau.
Da, de multe ori mă simt lipsită de putere, mă simt înfrîntă.
Sunt momente cînd răutatea de care mă lovesc mă doboară, mă macină.
Da, sunt momente cînd simt că pot face orice şi momente cînd vreau doar să dorm şi atît.
Poate pentru unii sunt slabă, poate pentru alţii puternică. Poate sunt şi una şi alta. Uneori slabă, alteori puternică. Nu sunt cea mai răbdătoare persoană din lume şi nici cea mai calmă. Mă enervez şi pace. Şi la fel de repede îmi trece.
Asta-s eu. Punct.

Şi sunt momente cînd mă simt pierdută. Deznădăjduită. Demoralizată. Şi simt că nimic nu iese aşa cum ar trebui, că lucrurile iau alt curs decît sperai.
Se spune că dacă ai răbdare lucrurile se aşează pînă la urmă... Dar cînd atingi culmea disperării e greu să ai răbdare. E greu să aştepţi. E greu să menţii flacăra speranţei vie. E greu dar merită!
Cu toate astea nu am fost niciodată o persoana rabdătoare... dimpotrivă! Însă oricît de pierdută sau demoralizată m-am simţit nu mi-am pierdut optimismul. Nu mi-am pierdut încrederea că pînă la urmă o să fie bine. Iar rezolvarea am găsit-o pînă la urmă. Sau m-a găsit ea pe mine.
Da, pentru că sunt o luptătoare, chiar dacă ajung pe culmile disperării şi frustrării, mă ridic şi îmi continui drumul.
Pentru că niciodată nu poţi ştii cît de puternic eşti pînă nu eşti pus faţă-n faţă cu situaţii limită! Şi n-ai decît să te lupţi şi să învingi!

December..

fără titlu..

   Fiecare femeie, în adîncul sufletului, oricît de mult ar nega, îşi doreşte să-i apară în cale cel care să îi demonstreze că "nu toţi bărbaţii sunt la fel"!
   Şi cîndva, cînd se va aştepta cel mai puţin, viaţa i-l va scoate în cale. Şi de multe ori, va realiza ca acel EL, excepţia de la "regulă", era mult mai aproape decît credea...
(sper şi cred că  aşa va fi!)

Zîmbet de toamnă tîrzie..

Privesc pe geam şi simt... simt mirosul toamnei!
O zi rece de noiembrie cu cîteva raze de soare care zîmbesc timid... în zile ca astea iubesc toamna. 

De fapt, oricum iubesc toamna, mai ales începutul ei!
Natura e incredibilă... se reinventează şi se reinventează la infinit.
Toamna nu e gri şi tristă aşa cum o văd mulţi... e chiar colorată. E plăcut să vezi cum frunzele se transformă din verde în galben, apoi în portocaliu, roşu şi în final, maro. E plăcut dacă te opreşti o clipă să vezi, nu să treci mereu grăbit pe lîngă!

''Trecut trăieşte, e viu, se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întîmplă'' Octavian Paler

    Inevitabil, privim mereu în urmă. Pentru că viitorul e necunoscut şi uneori ne sperie, iar prezentul poate nu ne place. Şi privim în urmă, agăţîndu-ne de amintiri...
    E greşit să rămîi ancorat în trecut, să trăieşti gîndindu-te doar la ce a fost, însă e foarte bine dacă te ''întorci'' la ceva din trecut care te-a făcut puternic şi te-a împins în faţă într-un moment dificil..
    E adevărat că nu poţi schimba ce a fost făcut sau spus şi nu poţi vindeca sentimente pe care le-ai rănit. Tot ce poţi să faci e să înveţi, să tragi concluzii.
   De cele mai multe ori lecţia nu o înveţi pe moment, de multe ori îţi dai seama că ai învăţat-o în timp, amintindu-ţi mereu de unde ai plecat şi unde ai ajuns..
    Sunt amintiri pe care le privesc cu drag şi dor, altele care deşi mă dureau, îmi provoacă sentimente de bucurie pentru că m-au transformat în omul care sunt.
   Cu bune, cu rele îmi place prezentul meu, fiecare zi e specială; însă nu mi-e teama şi uneori îmi face bine să privesc din cînd în cînd înapoi şi să trec în revistă ce am învăţat CU TIMPUL...

Ironia vieţii este că aproape nici o lecţie nu o înveţi rîzînd, ci plîngînd...

Răsărit...

Pentru că e minunat şi îl ador...

E plin de splendoare şi mister...

E special...

E răsăritul..
 
 

''Au început să se desfacă porţile răsăritului.
Mai întîi lumina a prins a se dezghioca moale din poala cerului, apoi valurile celea de lumină, tot izvorînd din afunduri, s-au revărsat peste dealuri. Zorile se desfătau încet, pe-ascuns, strecurîndu-se prin văi văgăuni dosite.'' Ion Druţă

''Soarele răsare cu o lumină prietenească. Negura se risipi curînd şi văzduhul  se umplu de strălucire.''  Mihail Sadoveanu

''Departe în zare, se desluşeşte, uşoară, dunga de lumină a zorilor; întîi e ca o dîră de zăpadă, apoi, încetul cu încetul, se preface într-un întins de apă care-şi înalţă o margine tot mai sus prelingîndu-se pe cer, ca sorbită de-o putere a văzduhului. Pe urmă, oglinda aburită pînă acum pare că răsfrînge un foc depărtat, se face lucie, poala cerului prinde fiinţă parcă, şi lumina începe să se cearnă peste pămînt, uşoară, ca un colb de argint. Într-o scăpărare orbitoare, cele dintăi raze ale soarelui se topiră.'' E. Gîrleanu

''Deodată scînteiară suliţe de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcară într-o fierbere argintie.'' Mihail Sadoveanu

Un fel de sfaturi..

Profită de şansele care ţi se oferă! Unele apar doar o singură dată în viaţa...
Spune adevărul, dar alege cu grijă cuvintele!
Spune NU cînd trebuie, nu cînd e prea tîrziu.
Spune DA, bucură-te de surprizele plăcute!
Lasă-ţi inima să iubească chiar dacă pînă mai ieri plîngea.
Fii spontan, nu lasă rutina să te cuprindă.
Spune "Te iubesc" chiar şi de 1000 de ori pe zi dacă simţi cu adevărat asta. Cînd iubeşti "mai mult" nu e niciodată "prea mult"!
Plîngi, plîngi cînd simţi nevoia, cînd simţi că nu mai poţi. Apoi calmează-te şi priveşte lucrurile cu ochi mai limpezi.
Cere iertare. Un suflet încărcat de remuşcări şi cuprins de orgoliu nu se va simţi niciodată bine.
Fii bun cu cine merită, iar cu cei care nu merită fii doar indiferent. Pînă la urmă îi va afecta, oricît de împietrită ar fi inima lor.
Rîzi cu lacrimi pînă te doare burta. Te simţi atît de liber în acele cîteva secunde...
Fii TU şi trăieşte viaţa asta cu toate ale ei!
Ceva bun trebuie să fie pus deoparte pentru fiecare! ♥

'' Zîmbiţi, e pe gratis!''

Dacă e un lucru pe care ador să-l fac la nesfîrşit, acela e să zîmbesc! Şi zîmbesc... mult! ♥
Zîmbesc cînd aud la telefon vocea unei persoane dragi, zîmbesc cînd mi se face un compliment sincer, zîmbesc cînd îmi simt prietenii aproape, zîmbesc cînd spun mulţumesc... zîmbesc mai tot timpul!
Zîmbesc chiar şi atunci cînd oamenii mă pun la zid... nu îmi place să le dau satisfacţia de a vedea ca şi-au atins scopul! Acela de a face rău.
Nu pot să zîmbesc chiar întotdeauna, nu pot şterge mereu lacrimile cu zîmbete... dar mă lupt mereu cu mine pentru a-mi lăsa zîmbetele libere să-mi zburde pe chip.
Şi nimeni, dar absolut nimeni, nu poate să-mi fure zîmbetul atunci cînd sunt fericită!
Îmi place să dăruiesc zîmbete. Oricui. Oricum. Oricînd. Oriunde. Pentru că vreau să dăruiesc şi altora, bucuria pe care mi-au făcut-o şi mie alţii, făcîndu-mă să zîmbesc!))

A fi OM..

Sunt femeie, dar mai presus de toate sunt OM!
Sunt un om căruia îi pasă, pe care îl doare, care simte!
Sunt un om căruia îi pasă de durerea celor din jur, de lacrimile celor care nu pot mai mult, de neputinţa altora în faţa vieţii.
Sunt un om pe care îl doare să fie mereu luat în vizor şi pus la zid, pe care îl doare invidia şi superioritatea celor cu care intră în contact.
Sunt un om care simte, care poate iubi, ierta, mulţumi, aprecia.
Cu toate astea, cu greu pot trece peste indiferenţă, nepăsarea sau răutatea celorlalţi.
Iert, dar nu uit. Pentru ca sunt OM, şi simt, şi îmi pasa, şi mă doare...

Dezamăgită.

Mă simt doborîtă de cruzimea realităţii în care respirăm!
Sper la mai mult, dar mă lovesc mereu de "mai puţin"... merg cu paşi de melc spre... unde? Habar n-am...
Vreau şi pot mai mult. Sper şi cred în continuare. Visez şi îmi doresc cu ardoare. Dar mă vă ajuta oare la ceva? Şi dacă da, cînd?
Momentan îmi simt capul greu, sufletul plin de dezamăgire şi mai greu...tot optimismul meu s-a făcut ferfeniţă! Dar o bucăţică mai adun de pe jos... nu mă las aşa uşor chiar dacă dezamăgirea mă trage tot mai jos!

November...

Gînduri...

    De  cîteva zile încerc să mai scriu ceva, dar mă simt atît de epuizată atît de săracă în cuvinte.. în pofida faptului că mintea mi-e plină de gînduri ce mă mistuie, mă răscolesc şi nu-mi dau pace...Poate e toamna de vină? Sau poate e vîrsta asta atît de ciudată? Sau poate e starea în care mă aflu... Nici eu nu ştiu... Acum simt singurătate... Îmi pare atît de rău că pierd oamenii...oamenii care îmi erau atît de dragi şi credeam că o să-i am o veşnicie alături...şi-i păcat... E dureros cînd simţi că nu ai însemnat nimic pentru ei, pentru că îţi dau la un moment dat cu piciorul şi te lasă singur cu toate gîndurile şi visele tale...
    Mă doare capul în ultima vreme, atît de tare încît am impresia că o să explodeze într-un moment dat...seara înainte de somn, îmi chinui mintea cu fel de fel de gînduri si meditaţii, cu vise si aberaţii de-ale mele, si probabil săraca nu mai are putere, a obosit şi ea, vrea linişte, caută somn... şi eu nu-i dau pace, eu o chinui mai tare şi mai tare.. nu vreau să adorm...îmi dau seama că gîndurile-mi provoacă dureri de cap...
    În acest moment mi-e milă de mine, mi-e milă de omul acesta  care îşi face atîtea vise, vrea atîtea...şi...şi nu obţine nimic...

24.10.2011

    "Și e încă întuneric, și e frig și mi-i sooomn", iată primele mele gînduri, cele mai matinale.. Asta simteam la 6.25, cînd am ieșit pe poartă și am plecat spre autobuz.
     Și totuși, somnoroasă și nedormită, am  avut parte de o dimineață deosebită pe care aș mai repetao..
     În drum spre autobuz, mi s-a întîmplat ceva într-adevăr nou pentru mine, am văzut o stea căzătoare (sau meteorit, ce-o mai fi...), dar  s-a stins atît de repede încît abia am reușit să-mi pun o dorință (nu că aș crede în așa ceva, dar respect și eu "tradițiile"). Aveam impresia și mai înainte că am văzut stele căzătoare, dar m-am convins că acelea erau doar niște luminite, pentru că în dimineața aceea am putut admira acest fenomen, atît de iubit de romantici și visători, în adevărata lui spledoare.
     Și mai e ceva, am am prins un apus minunat, stăteam lîngă șofer cu ochii pironiți în fereastră așteptînd, ca un copil ce-și așteaptă porția de ciocolată, să răsară soarele, să mă umple de lumină și căldură...Cerul era minunat... totul era minunat în clipele acelea, încît uitasem că de acasă mi-am propus să trag un pui de somn în autobuz... care somn cînt apusul mă "cheamă" la el...

E "bine"!

    Suntem foarte politicoşi. Zîmbim atunci cînd trebuie, nu facem gesturi necuvenite. E normal, doar nu trăim în junglă. Strîngem mîini, nici prea tare, nici prea încet. Folosim des "da, mulţumesc", "nu, mulţumesc", "este ok aşa", "perfect, în regulă", "a fost bine". Ne place cam orice şi nu suntem capricioşi. Mîndri de noi, ne simţim integraţi, adaptaţi, funcţionali din punct de vedere social.

În general, cam totul este, vorba francezului, "comme ci, comme ça".
    Încercam să ne păstram dispoziţiile şi umorile în doze moderate. Nici prea cald, nici prea rece. Sau dăm impresia de "incomozi", de "depresivi". Or, ceea ce ne dorim, mai presus de orice, este să eliminăm suspiciunile celor din jur. Nici veseli, nici trişti. Ci aşa cum e cel mai bine: sănătoşi. Urmînd aceste tonalităţi, nu vom da greş: societatea ne va înghiţi şi ne va digera, nu riscăm să fim eliminaţi ca un corp străin sau, ce ştiu eu, chiar dăunător.
    Îmi întreb prietenii "Cum a fost în weekend? La film? În vacanţă? La sărbătoare?" şi răspunsul este inevitabil "bine" sau cum mai zic moldovenii “klasna”. Vocabularul cu care acordăm calificative lucrurilor din viaţa noastră este unul extrem de sărăcăcios. Să însemne asta că şi vieţile noastre sunt la fel?!
    Mi-e teama că omniprezentul "bine" începe să însemne multe şi în acelaşi timp nimic prin îndelungata lui folosire în contexte dintre cele mai diverse. La fel de bine poate să însemne "m-am plictisit de moarte", "a fost aşa şi aşa", "a fost ok", "nimic extraordinar", "a fost drăguţ". În plus, contează mult intonaţia cu care e rostit. E vorba de modul în care ne ascundem nemulţumirile şi problemele  în spatele unui cuvînt menit să oprească interogări viitoare. "Bine" nu deschide nimic, ci doar închide o uşă dupa el.
    Fac un pariu cu mine însămi: nu voi mai folosi "bine" timp de o săptămînă. Nu rîdeţi, încercaţi şi voi dacă vă gîndiţi că e aşa uşor. În locul lui, voi încerca să folosesc cuvinte cu substanţă, care chiar spun ceva celuilalt, cuvinte mai sincere şi care să transmită o stare, nu doar lehamitea de a gîndi şi a evalua ceva.

un moment..

Simt că am nevoie să fiu alt om...
Uneori, am iluzia imprimată în minte că-s fericită. Într-un final, e minciună. Trebuie să schimb asta şi o s-o fac pentru că asta îmi doresc acum cel mai mult!))

'' Cкажи как творить если муза покинула?! ''

    Luna aceasta blogul meu nu a fost deloc productiv, acesta fiind abia al doilea articol. Nici eu nu ştiu ce s-a întîmplat cu mintea mea care a încetat să mai creeze..
    Astăzi, în compania unei cafeluţe, mi-am adus aminte că nu prea am scris pe blog în ultimul timp.. şi mi-am pus cea mai banală întrebare: de ce oare? ce se întîmplă cu mine în ultima vreme?!
Tot azi, ascultînd o piesa, a cărei nume nici nu-l ştiu, am găsit răspunsul la întrebarea de mai devreme, era ceva de genu': ''скажи как творить если муза покинула?!'' Mi-am dat seama că chiar e un adevăr.. adică ceva timp în urma scriam despre toată iubirea mea neîmpărtăşită şi bla bla bla, iubeam cu o naivitate prostească un om care abia acum mi-am dat seama că nu merita nici măcar un sfert, şi totuşi asta îmi era МУЗА, şi acum iau'o de unde nu-i!
    Asta sunt eu, singură azi m-am descoperit, pe semne eu am inspiraţie doar cînd sunt îndrăgostită, căci acum nici două rînduri nu pot închega, parcă nimic nu mă mai atrage la scris, parcă s-au epuizat toate temele...ce să-i faci asta e: C'est la vie!
    Pînă una alta, eu îmi las deschis sufletul pentru o nouă iubire şi o nouă muză, pentru binele meu şi al acestui blog!

     
Să aveţi o seară minunată! NB!

Început!

    Iată-mă în a XI-a! Parcă nici nu-mi vine a crede că a trecut  mai bine de un an de cînd am trecut pragul liceului... Nu am crezut că o s-o spun vre-o dată, dar îmi place aici!
   Al doilea an de liceu l-am început destul de bine, ba chiar l-am întîmpinat cu o nerăbdare enormă. Acum nu am timp de plictiseală, acum sunt înconjurată de colegi şi prieteni de tot felul, la scoală mă simt un om împlinit. Aş vrea să cred că şi acest an va fi unul cît se poate de productiv din toate punctele de vedere, că va fi unul interesant - sunt sigură!
   Viaţa la cămin a rămas pe cît de grea pe atît de interesantă, ba chiar sunt  sigură că peste cîţiva ani o să-mi lipsească gălăgia pe care o facem, de orele întregi de discuţii, şi poate mai puţin de cîntecele Dianei (de vocea ei defapt, nu-s cîntecele de vină!), de planurile noastre şi pariuri care mai de care, şi poate atunci o să-mi placă şi mie să dau sfaturi în dragoste... Sunt sigură că n-o să-mi fie dor de temele la limba română!
   Am colegi noi (numai la franceză) şi o profesoară nouă (tot de franceză), iar azi am primit o veste minunată - o să învăţ englezaaa!
   Al doilea an de liceu a venit cu ceva schimbări (bune) şi asta mă face să cred că va fi unul mai bun ca precedentul, dar asta rămîne de văzut...
Succese mari tuturor! 

O dată cu venirea şcolii nu prea am timp să mă ocup de blogul meu drag, dar totuşi, sper să găsesc ceva timp ca să mai scriu ceva noutăţi, nu-l las eu pentru nimic în lume, el este cel mai bun prieten al meu - mon ami de confidence!

Настоящая боль...

Больно - это когда ты видишь, как свой собственный ребёнок медленно умирает, а ты ничего не можешь сделать.
Больно - это когда ночью тебе приходит сообщение с падающего самолёта, в котором летят твои родители :"Доченька, мы тебя любим" .
Больно - это когда одним неловким движением руки из тебя делают инвалида.
Больно - это когда надежда умирает…
Больно - это когда женщина, промучившись почти сутки, не слышит крик своего новорожденного ребёнка.
Больно - это когда ты не можешь обнять маму или папу, потому что их нет...
  А вся эта наша безответная любовь и расставания - полная херня. Просто словарный запас слишком мал, вот все и называют это болью.
  Болью, которая через несколько бутылок водки, блоков сигарет и пару незнакомых лиц, проходит. А настоящая остаётся с нами навсегда. В глубине сердца, она не забывается и остаётся с нами как какой-то отдельный орган, дотронувшись к которому ты его чувствуешь также, как 10 лет назад...

Copiat de pe internet..

10 lucruri care mă fac fericită!

De la un timp mi-a cam dispărut insipaţia, nu mai am ce scrie şi parcă am tot obosit de atîta scris, parcă s-au terminat toate gîndurile, visele, ideile...toate...
Totuşi, azi mi-a venit dorul să scriu ceva şi am decis să scriu 10 lucruri care îmi plac, mai ales într-o relaţie.. (şi probabil, articolul ăsta îl voi arăta şi viitorului meu iubit)...

deci, cred că pot începe:

1. Ţinutul de mîna, îmi place să o fac mereu.. şi cînd merg şi cînd stau pe loc, nu ştiu, aşa mă simt mai aproape, mai în siguranţă, mai bine!
2. Îmbrăţişările, cele lungi şi strînse!
3. Plimbările, care pot dura şi ore întregi..
4. Apusurile, le ador!
5. Ploile, cele dese şi cu picături mărunte, ploile de vară! Deci o plimbare prin ploaie sau pur şi simplu statul în ploaie este ceva ce mă face fericită!
6. Îmi place cînd cineva mă duce în locuri speciale, nu ştiu, locuri ştiute de el sau pur şi simplu locuri mai deosebite de care nu am ştiut pînă  acum..
7. Liniştea, uneori cred că cuvintele doar încurcă pentru că tăcerea spune mai multe!
8. Circumstanţele romantice, undeva pe malul unui lac, rîu sau mare...o masă intr-o cabană uitată de lume, lîngă un foc... şi aici e mult de continuat....
9. Sinceritatea..apreciez foarte mult această calitate în oameni...şi mai ales în persoana iubită!
10. Privitul direct în ochi şi zîmbetul care apare necondiţionat după ce am petrecut cîteva momente privindu-ne...

Păi astea’s ! sper că nu am părut prea răsfăţată sau capricioasă! Astea sunt defapt nişte chestii mărunte la care unii poate nici nu atrag atenţia, fiţi siguri că eu mă las foarte uşor influenţată pozitiv de ele şi devin cel mai fericit om în asemenea clipe!
 
Noapte bună vouă şi mie!))

 

dor...

dor de ochii lui! ((
''Mi-e dor şi doareeeeeeeee...''

Uitare...

’’Uitarea este cel mai bun medicament al sufletului. “
 

      Ce faci însă cînd ea întîrzie să apară? Cînd timpul în loc să te ajute e parcă împotriva ta şi ţi-e din ce în ce mai dor? Cum faci ca amintirile să rămînă exact asta: nişte simple amintiri pe care să le retrăieşti cu plăcere dar care să nu te împiedice să vezi viitorul fără ele? Cum să uiţi ceva pe care ţi-ar plăcea să-l ai alături în prezent şi mai ales în viitor? De ce mereu trebuie să lipsească ceva/cineva pentru ca fericirea să nu fie completă? Nu te poţi bucura pe deplin dacă inima e împărţită în mai multe bucăţele şi fiecare e atît de departe una de cealaltă.
     Probabil pentru că nu poţi avea mereu tot ceea ce îţi doreşti, trebuie să renunţi la ceva. Am observat că sunt oameni care trăiesc în trecut şi nu pot trece mai departe, iar alţii sunt atît de preocupaţi de viitor, de ce-or să facă mîine, peste o lună, un an, încît uită să mai trăiască prezentul, să se bucure de momentele plăcute care li se întîmplă AZI şi nu MÎINE. Cel mai bine e să simţi, să faci, să iubeşti ACUM şi nu mai TÎRZIU dar pentru asta trebuie mai întîi să uiţi şi oricît ar părea de simplu, nu e...