Da, sunt momente cînd sunt nesigură, imatură, copilăroasă...
Sunt momente cînd nu ştiu sigur ce vreau, dacă vreau, pentru cînd vreau.
Da, de multe ori mă simt lipsită de putere, mă simt înfrîntă.
Sunt momente cînd răutatea de care mă lovesc mă doboară, mă macină.
Da, sunt momente cînd simt că pot face orice şi momente cînd vreau doar să dorm şi atît.
Poate pentru unii sunt slabă, poate pentru alţii puternică. Poate sunt şi una şi alta. Uneori slabă, alteori puternică. Nu sunt cea mai răbdătoare persoană din lume şi nici cea mai calmă. Mă enervez şi pace. Şi la fel de repede îmi trece.
Asta-s eu. Punct.
Şi sunt momente cînd mă simt pierdută. Deznădăjduită. Demoralizată. Şi simt că nimic nu iese aşa cum ar trebui, că lucrurile iau alt curs decît sperai.
Se spune că dacă ai răbdare lucrurile se aşează pînă la urmă... Dar cînd atingi culmea disperării e greu să ai răbdare. E greu să aştepţi. E greu să menţii flacăra speranţei vie. E greu dar merită!
Cu toate astea nu am fost niciodată o persoana rabdătoare... dimpotrivă! Însă oricît de pierdută sau demoralizată m-am simţit nu mi-am pierdut optimismul. Nu mi-am pierdut încrederea că pînă la urmă o să fie bine. Iar rezolvarea am găsit-o pînă la urmă. Sau m-a găsit ea pe mine.
Da, pentru că sunt o luptătoare, chiar dacă ajung pe culmile disperării şi frustrării, mă ridic şi îmi continui drumul.
Pentru că niciodată nu poţi ştii cît de puternic eşti pînă nu eşti pus faţă-n faţă cu situaţii limită! Şi n-ai decît să te lupţi şi să învingi!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu