Dezamăgită.

Mă simt doborîtă de cruzimea realităţii în care respirăm!
Sper la mai mult, dar mă lovesc mereu de "mai puţin"... merg cu paşi de melc spre... unde? Habar n-am...
Vreau şi pot mai mult. Sper şi cred în continuare. Visez şi îmi doresc cu ardoare. Dar mă vă ajuta oare la ceva? Şi dacă da, cînd?
Momentan îmi simt capul greu, sufletul plin de dezamăgire şi mai greu...tot optimismul meu s-a făcut ferfeniţă! Dar o bucăţică mai adun de pe jos... nu mă las aşa uşor chiar dacă dezamăgirea mă trage tot mai jos!