Zîmbesc cînd aud la telefon vocea unei persoane dragi, zîmbesc cînd mi se face un compliment sincer, zîmbesc cînd îmi simt prietenii aproape, zîmbesc cînd spun mulţumesc... zîmbesc mai tot timpul!
Zîmbesc chiar şi atunci cînd oamenii mă pun la zid... nu îmi place să le dau satisfacţia de a vedea ca şi-au atins scopul! Acela de a face rău.
Nu pot să zîmbesc chiar întotdeauna, nu pot şterge mereu lacrimile cu zîmbete... dar mă lupt mereu cu mine pentru a-mi lăsa zîmbetele libere să-mi zburde pe chip.
Şi nimeni, dar absolut nimeni, nu poate să-mi fure zîmbetul atunci cînd sunt fericită!
Îmi place să dăruiesc zîmbete. Oricui. Oricum. Oricînd. Oriunde. Pentru că vreau să dăruiesc şi altora, bucuria pe care mi-au făcut-o şi mie alţii, făcîndu-mă să zîmbesc!))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu