luni, 14 noiembrie 2011

Răsărit...


Pentru că e minunat şi îl ador...

E plin de splendoare şi mister...

E special...


E răsăritul..
 
 
''Au început să se desfacă porţile răsăritului.
Mai întîi lumina a prins a se dezghioca moale din poala cerului, apoi valurile celea de lumină, tot izvorînd din afunduri, s-au revărsat peste dealuri. Zorile se desfătau încet, pe-ascuns, strecurîndu-se prin văi văgăuni dosite.'' Ion Druţă


''Soarele răsare cu o lumină prietenească. Negura se risipi curînd şi văzduhul  se umplu de strălucire.''  Mihail Sadoveanu


''Departe în zare, se desluşeşte, uşoară, dunga de lumină a zorilor; întîi e ca o dîră de zăpadă, apoi, încetul cu încetul, se preface într-un întins de apă care-şi înalţă o margine tot mai sus prelingîndu-se pe cer, ca sorbită de-o putere a văzduhului. Pe urmă, oglinda aburită pînă acum pare că răsfrînge un foc depărtat, se face lucie, poala cerului prinde fiinţă parcă, şi lumina începe să se cearnă peste pămînt, uşoară, ca un colb de argint. Într-o scăpărare orbitoare, cele dintăi raze ale soarelui se topiră.'' E. Gîrleanu

''
Deodată scînteiară suliţe de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcară într-o fierbere argintie.'' Mihail Sadoveanu







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu