Gînduri...

    De  cîteva zile încerc să mai scriu ceva, dar mă simt atît de epuizată atît de săracă în cuvinte.. în pofida faptului că mintea mi-e plină de gînduri ce mă mistuie, mă răscolesc şi nu-mi dau pace...Poate e toamna de vină? Sau poate e vîrsta asta atît de ciudată? Sau poate e starea în care mă aflu... Nici eu nu ştiu... Acum simt singurătate... Îmi pare atît de rău că pierd oamenii...oamenii care îmi erau atît de dragi şi credeam că o să-i am o veşnicie alături...şi-i păcat... E dureros cînd simţi că nu ai însemnat nimic pentru ei, pentru că îţi dau la un moment dat cu piciorul şi te lasă singur cu toate gîndurile şi visele tale...
    Mă doare capul în ultima vreme, atît de tare încît am impresia că o să explodeze într-un moment dat...seara înainte de somn, îmi chinui mintea cu fel de fel de gînduri si meditaţii, cu vise si aberaţii de-ale mele, si probabil săraca nu mai are putere, a obosit şi ea, vrea linişte, caută somn... şi eu nu-i dau pace, eu o chinui mai tare şi mai tare.. nu vreau să adorm...îmi dau seama că gîndurile-mi provoacă dureri de cap...
    În acest moment mi-e milă de mine, mi-e milă de omul acesta  care îşi face atîtea vise, vrea atîtea...şi...şi nu obţine nimic...