Ce faci însă cînd ea întîrzie să apară? Cînd timpul în loc să te ajute e parcă împotriva ta şi ţi-e din ce în ce mai dor? Cum faci ca amintirile să rămînă exact asta: nişte simple amintiri pe care să le retrăieşti cu plăcere dar care să nu te împiedice să vezi viitorul fără ele? Cum să uiţi ceva pe care ţi-ar plăcea să-l ai alături în prezent şi mai ales în viitor? De ce mereu trebuie să lipsească ceva/cineva pentru ca fericirea să nu fie completă? Nu te poţi bucura pe deplin dacă inima e împărţită în mai multe bucăţele şi fiecare e atît de departe una de cealaltă.
Probabil pentru că nu poţi avea mereu tot ceea ce îţi doreşti, trebuie să renunţi la ceva. Am observat că sunt oameni care trăiesc în trecut şi nu pot trece mai departe, iar alţii sunt atît de preocupaţi de viitor, de ce-or să facă mîine, peste o lună, un an, încît uită să mai trăiască prezentul, să se bucure de momentele plăcute care li se întîmplă AZI şi nu MÎINE. Cel mai bine e să simţi, să faci, să iubeşti ACUM şi nu mai TÎRZIU dar pentru asta trebuie mai întîi să uiţi şi oricît ar părea de simplu, nu e...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu