O meditaţie...

    Viaţa merge înainte...nimeni şi nimic nu poate opri curgerea ireversibilă a timpului. Uneori nu trebuie doar să întoarcem foaia...trebuie să o rupem... în fiecare sfîrşit se zăreşte un nou început... doar nu credeai că....:))
    Uneori plătim prea scump pentru lucrurile care ni se oferă gratis, şi asta fără să ştim... şi obţinem fără efort ceea ce dorim cu adevărat...
    Sînt plină de reproşuri...am atîtea de reproşat, atîtea răspunsuri de aflat...E perioada aceea a întrebărilor, a curiozităţilor, sîntem tentaţi să încercăm noi lucruri, să dăm atenţie la orice dezamăgire, să ascultăm pe oricine sau să facem totul de capul nostru...
    În fiecare zi se scrie o nouă pagină în cartea vieţii noastre şi voi încerca să nu treacă o zi şi în cartea mea să rămînă o pagină goală, fără ceva deosebit!
    Uneori aş vrea să plîng, însă am învăţat că asta nu ajută...simt cum devin o persoană mai puternică, răutatea celor din jur mă întăreşte şi mă face să nu mai simt palmele pe care mi le dă viaţa.
Dezamăgire? Daa....puţină, şi totuşi, îndeajuns… dezamăgită de cei care se arătau a fi ,,prieteni’’!
Pînă şi eu simt gustul  amar al vorbelor mele...