Dependentă...

    Trăim într-o lume marcată de nevoi, de pasiuni, de dependenţe... Unii pot fi dependenţi de ţigări, alţii de alcool sau droguri, alţii de sex sau de iubiri neîmpărtăşite.
   Eu ador să mă plimb în parcuri pustii toamna tîrziu, ador apusurile şi ochii albastri, îmi place să stau pe net, sunt dependentă de  prieteni, şi  sunt îndrăgostită aproape tot timpul.
Şi am momente cînd datorită unei plictiseli profunde, devin dependentă. Dependentă de timp, de oameni, de anumite sentimente. Şi în aceste clipe încerc din greu să-mi refac starea primordială de libertate. Şi nu reuşesc. Nu întotdeauna... Şi atunci accept dependenţa ca pe ceva normal. Dar întotdeauna, întotdeauna, mă urăsc pentru acesta acceptare, fără grai, fără noimă...
    Mă întreb: oare toţi ne lăsăm purtaţi de val, fără să încercăm să-l oprim? Fără să încercăm să ne înţelegem şi să ne dominăm trăirile? Oare dragostea poate da dependenţă? Sau şi mai rău, o obişnuinţă. Devin rutinată şi dependentă …
     Trăim într-o lume marcată de nevoi, de pasiuni, de dependenţe... Şi în fiecare clipă, în fiecare om, în fiecare situaţie, încerc să găsesc energia pozitivă care să mă îndepărteze de rutină, de deja-vu…