Către prieteni...

    Nu cer mult: vreau să fiu iubită, înţeleasă, ascultată, să mă ţină cineva în braţe o dată pe săptămănă, să mă bazez pe cineva atunci cînd vreau să plîng şi să rîd...
  Uneori îmi depăşesc pînă şi puterea mea de înţelegere!
  Ştiu că e greu să vedeţi ceva în mine, la mine... ştiu că sînt greu de înţeles...ştiu că provoc  tristete şi poate milă uneori! Mai bine nu ştiam...
   Eu îmi iau doza zilnică de fericire din voi! Însă nu e un schimb echitabil. Nu pot oferi ceva pe măsură! Nu am să pot poate niciodată!
    De asta mă tot întreb ce-aţi văzut la mine cînd m-aţi oprit pe strada vieţii voastre. Ce speraţi?
    În acest moment nu am nimic. Nimic de oferit. Vreau lucruri imposibile. Lucruri care nu interesează pe nimeni!