Aproape că uitasem noțiunea de frumos, de încîntare, uitasem cum e să îți placă ceva, să te simți bine...
Sper că de data aceasta voi aprecia mult mai bine ceea ce am lăsat cu multă ușurință. O spun și eu așa... să mă îmbărbătez... căci sufletul meu e mult prea obișnuit să alerge după năluci...după speranțe...
Cea mai groaznică întrebare nu este dacă am ales sau nu bine, căci măcar știu că am decis cumva, ceva, ci dacă nu cumva am trecut cu vederea drumuri care mi s-ar fi potrivit mai bine... De parcă aş fi în stare să diferențiez ceea ce mi se potrivește de ceea ce mi-ar plăcea să mi se potrivească... Pînă la urmă aş-am fost şi rămîn a fi EU!))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu