… o decizie

  Aş putea să tac şi să privesc în jos, dar nu mai încap atîtea în mine. Mi-e prea dor de îmbrăţişări şi zîmbete simple, de priviri care fug şi de lipsa cuvintelor. Ne desparte doar o singură decizie şi din păcate, eu nu mai hotărăsc nimic. De două zile adorm cu lacrimi în ochi gîndindu-mă cum ar fi dacă ţi-aş spune tot… mi-e frică de asta, nu vreu să te pierd definitiv…dar nici pe mine nu vreau să mă pierd, dar o fac în fiecare zi, devin tot mai obsedată, dependentă, sensibilă, simt  că nu mai pot…nu mai am putere să fac faţă presiunii care apasă asupra mea…nu am crezut că o s-o zic vre-o dată dar nu mai vreau să te vad, … sau asta… sau tu îmi eşti alături… ((
    Mi-am zis că …Eu ţin minte. Fiecare minut, fiecare cuvînt, fiecare replică, fiecare gest, fiecare zîmbet, fiecare privire…
    Doare enorm doar faptul că unele lucruri se ascund.Doare. Doare. Doare. Doare.
Ştii, omului îi trebuie puţine lucruri ca să fie fericit, puţine, simple… În cazul meu, dacă vrei să fiu fericită, doar fii alături şi nu te îndepărta. Eu am nevoie de o îmbrăţişare, am nevoie…