Ne-am fotografiat pînă s-a descarcat batereia, pînă ne-a "obosit" şi zîmbetul pe feţe!
Am rîs aşa cum nu am mai făcut-o demult, tare demult!
Am mers pînă cînd nu ne mai simţeam picioarele!
O cunosc de cînd eram amîndouă "pitice", împreună am devastat casa bunicii, împreună am păzit puii, împreună am fost la cireşe şi ne-am scăldat prin toate iazurile, cu ea mi-am petrecut toată copilăria, şi iată-ne, şi acum - împreună))Nici nu ştiu de ce o iubesc atîta pe fata asta, ne-am certat de atîtea ori..
Dar atunci cînd avem nevoie de un umăr de nădejde, tot una la alta alergăm))
În poză- noi, vesele, bine - dispuse, taare zîmbăreţe şi pregătite pentru ceea ce avea să urmeze!
Şi pentru că e primăvară, primăvară e şi în sufletele noastre, sîntem pline de aşteptări, speranţe, doruri, dragoste şi vise...
Ne-am întors acasă cu bună-dispoziţie, dar şi cu picioarele umflate.
p.s. să ştiu altădată că tocurile nu sunt potrivite pentru plimbări lungi!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu