Aş putea să-ţi spun (…) dar nu!

    Am apăsat prea mult tasta DELETE pînă la propoziţia asta. Nu mai şterg nimic, oricît de greşit ar fi. Postul acesta, ar trebuie să-ţi fie dedicat ŢIE. Postul acesta, ar trebui să reflecte zeci de dulcegării, sute de sentimente, milioane de vorbe frumos alese şi milioane de chestii sensibile, fine şi elegante, care uneori chiar îşi au rostul.
    Aş putea să îţi spun cît de mult îmi place să-ţi văd aceea privire incertă atunci cînd te iau prin surprindere, dar n-o fac...Aş putea să-ţi spun,cît de multi îmi place să mă pierd în albastrul ochilor tăi, dar n-o fac...Aş putea să-ţi spun cît de tare-mi bate inima cînd mă priveşti în ochi, în momentele acelea de tăcere intensă, dar nu-ţi spun...Aş putea să-ţi spun cît îmi place cînd imi zîmbeşti sincer, dar nu-ţi spun nici asta...Aş putea să-ţi spun cît de mult îmi place să stau şi să te ascult,doar să-ţi aud vocea, dar n-am curaj...
Aş putea să-ţi spun că TE IUBESC, dar orgoliul pătat de propria-mi mizerie la care eu însă-mi sunt supusă, primează, în faţa sentimentelor pe care le simt, dar pe care nu sunt în stare să ţi le arăt.
    NU-ŢI SPUN NIMIC DIN TOATE ACESTEA, nici măcar nu încerc. Nu e unul din ţelurile mele să te fac să înţelegi că pentru mine nu contează nimic altceva decît PREZENTUL. Am trăit prea mult în trecut şi nu mai vreau, pentru că mă doare.
    Mă doare fiecare parte din mine gîndindu-mă că aş putea să sufăr din nou,că aş putea să fiu respinsă..
    Tot ce vreau eu, e ca tu să înţelegi că de fapt eu am un suflet care poate fi foarte uşor călcat în picioare. Deşi dese ori arăt nepăsarea, numai eu ştiu cît doare. Prefer să zîmbesc. Şi uneori îţi mai zîmbesc şi ţie!))