Trebuie!

Trebuie. Acest cuvînt ne guvernează viaţa. Pentru că trebuie să facem ce trebuie, cum trebuie, cînd trebuie. Şi trebuie să spunem numai ce trebuie.
Dar cine-mi spune ce, cum, cînd trebuie? Şi cine decide ce trebuie şi ce nu?
Eu am schimbat orice context pentru „trebuie”. Pentru că dacă pînă acum trebuia să fac una sau alta, de acum trebuie să fac doar ceea ce vreau şi ce îmi place.
Dacă pînă acum trebuia să mă consum pentru nimicuri şi să fiu supărată pe oameni care m-au rănit, de acum trebuie să ignor ceea ce nu îmi place şi să fiu liniştită.
Dacă pînă acum credeam că trebuia să trăiesc după regulile şi prejudecăţile altora, de acum ştiu că trebuie să trăiesc după regulile şi principiile mele.
Dacă pînă acum trebuia să accept lucruri şi oameni care nu îmi plăceau, de acum trebuie să aleg.
Dacă pînă acum trebuia să aştept fericirea, de acum trebuie să o caut.
Dacă pînă acum trebuia să fac alegeri în funcţie de alţii, de acum trebuie să trăiesc aşa cum vreau, fără să aştept aprobări şi fără să mă justific.
Lumea? Nu îmi pasă. Nu cer nimic. Nu datorez nimic.
Nu trebuie să fiu înţeleasă.
M-am săturat să fiu după alţii şi să fac ceea ce spun alţii că trebuie să fac.
Ştiu şi singură ce trebuie să fac: TREBUIE să fiu FERiCITĂ!))