Viaţa mi-a scos în cale mulţi oameni, însă nu toţi au lăsat amprente în sufletul meu.
I-am iubit pe toţi, într-un fel sau altul, pentru că nu pot relaţiona fără să mă implic sufleteşte. Iar uneori m-am aprins ca o scînteie şi m-am îndrăgostit fulgerător. Desigur că nu toţi mi-au meritat iubirea şi nu toţi mi-au răspuns la fel. Aşa cum nici eu, la rîndul meu, nu m-am purtat mereu echitabil. Dar oamenii pe care i-am iubit au lăsat amprente adînci în sufletul meu, fie că mi-au oferit fericire, fie că mi-au oferit tristeţe. Acesta pare a fi firescul vieţii. Să întîlneşti oameni care să te iubească și oameni care să te dezamăgească. Oameni care să te facă să zîmbeşti şi oameni care să te facă să plîngi. Oameni care să îţi ofere mîngîiere şi oameni care să te rănească. Oameni care să te încurajeze şi care să te ajute să creşti şi oameni care să te descurajeze şi care să te limiteze. Oameni care îţi rămîn alături pînă la sfîrşit ţi oameni care te părăsesc. Oameni care te învaţă să iubeşti şi oameni care te învaţă să urăşti. Oameni care îţi dăruiesc amintiri frumoase şi oameni de care nu mai vrei să îţi aminteşti. Oameni care te determină să fii bun şi oameni care scot tot ce e mai rău din tine. Oameni care merită toată atenţia şi implicarea ta şi oameni care te obligă să fii indiferent.Oameni care merită să le fii recunoscător şi oameni care nu au adus nimic bun în viaţa ta. Oameni care și s-au dăruit şi oameni care doar te-au folosit.Oameni pecare îi uiţi şi oameni pe care-i păstrezi în suflet toată viaţa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu