Nu sunt atît de săracă, încît să nu am lacrimi pentru a plînge alături de un prieten.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu am zîmbete pentru cei care le-au uitat.
Nu sunt atît de săracă, încît să uit să rîd în hohote, chiar şi atunci cînd am necazuri.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu dau din forţa mea, celor aflaţi la pămînt.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu am gînduri frumoase pentru oamenii din viaţa mea.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu mai cred în oameni, din cauză că cineva m-a minţit.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu împart şi cu ceilalţi, din ceea ce am.
Nu sunt atît de săracă, încît să uit să le fac oamenilor cîte o bucurie.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu am o mîngîiere pentru un animăluţ.
Nu sunt atît de săracă, încît să ţin braţele încrucişate în loc să ofer o îmbrăţişare.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu mai iubesc, pentru că oricîtă iubire aş dărui, am din ce în ce mai multă.
Nu sunt atît de săracă, încît să îmi vînd sufletul pentru lucruri şi bani.
Nu sunt atît de săracă, încît să îmi pierd valorile.
Nu sunt atît de săracă, încît să rămân fără vise, din cauza deziluziilor.
Nu sunt atît de săracă, încît să raportez totul la „eu”.
Şi eu regret că sunt prea mulţi ''săraci'' în jur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu