Regrete..

"Văd totul perfect; există două situații posibile cineva poate face ori una ori alta. Opinia mea sinceră și sfatul meu prietenesc este acesta: și dacă o faci și dacă n-o faci, în ambele cazuri vei regreta."

Soren Aabye Kierkegaard

M-am gîndit să scriu despre regrete.. Cine nu are regrete? Sau cine nu s-a gîndit vreodată la regretul de a nu avea acel lucru sau alte chestii asemănătoare...

Cînd spun „regrete” mă gîndesc la toate promisiunile pe care nu mi le-am respectat, la toate cuvintele rostite în grabă, negîndite, și la toate cuvintele frumoase nerostit, la amînări pe mîine, pe mai tîrziu, pe cîndva, pentru a spune, a arăta, a îndrăzni, a iubi, la lacrimile celor pe care i-am rănit, la orgoliu, vanitate și timp irosit cu gînduri negative, la dezinteresul față de lucrurile care mă fac să iubesc viața, la momentele în care i-am lasat pe alții să aleagă în locul meu, la oameni pe care i-am pierdut, la adevăruri pe care am refuzat să le aud și pe care nu am îndrăznit să le rostesc. la faptul că am judecat înainte să cunosc, la faptul că am vorbit atunci cînd trebuia să ascult, la plecări în momentele în care trebuia să rămîn, la locuri și oameni pe lîngă care am trecut privind în pămînt, la lipsa de importanță cu care mi-am tratat eul, la te iubesc-uri nespuse, la „iarta-mă” spus prea tîrziu, sau deloc, la nopțile chinuite de frămîntări, la zile însorite, în care m-am ascuns între patru pereți, la zîmbete ascunse în suflet, la vise abandonate, la faptul că mi-am interzis să fiu fericită, la tot ce m-a ținut departe de mine...