Către/pentru EL..1

Am scris multe și de toate aici, blogul ăsta e plin de gînduri, de sentimente, de lacrimi, de zîmbete, de confesiuni, de fel de fel de chestii care-mi plac și care nu.
Am omis o temă foarte și foarte des prezentă în gîndurile și visele mele... Anterior am scris despre 10 lucruri care îmi plac într-o relaţie ("10 lucruri care mă fac fericită"), dar uite că nu am scris niciodată cum mi-aș dori să fie EL, cum ar trebui să arate, cum ar trebui să gîndească și cam ce aşteptării am de la EL. Și pentru că acum o să am destul timp liber ca să-mi petrec mai mult timp cu blogul meu, am decis că în perioada ce va urma o să scriu mai multe articole legate de EL, am ceva notiţe, o să le mai completez și sper să iasă ceva bun. O să fie ca  niște "scrisori" despre și pentru viitorul meu soţ (care sper să-l am :D).
Și cred că o să încep cu o mică descriere...deci cam așa..



Dragule, să ştii că de foarte multe ori mă gîndesc la tine, vorbesc cu prietenele mele despre tine și de aștept cu nerăbdare să-mi calci pragul inimii (uneori chiar mi-e dor de tine), :D mi-e interesant cu ce te ocupi sau ce faci într-un moment dat. Sper că și tu te gîndești uneori la mine. Despre tine.. cred și sper că eşti blond/brunet cu ochi albaștri (sau dacă nu, măcar căprui închis), nu eşti prea înalnt (pentru că eu sunt micuţă), eşti destul de arătos și te îmbraci bine (îmi plac oamenii aranjați, să ştii). Așa.. trebuie să fii deştept, ca să am alături mereu un om cu care să am despre ce vorbi, să mă iubeşti foarte mult, încît să-mi suporţi neajunsurile, să fii sincer, să fii romantic (și cu multe flori :D), să poţi să mă faci fericită (pentru orice eventualitate am scris un articol despre asta :D). Nu e neapărat să ai o stare financiară bună (mă rog, nu ar strica, dar eu nu pun un accent foarte mare pe asta), pentru că noi o să facem totul împreună: o familie mare și fericită, o casă - a noastră, o  avere...
Cam atît pentru azi.. va urma..)) Să ai o zi bună, oriunde ai fi))

Am și o piesă specială,  e pentru tine..<3))

Regrete..

"Văd totul perfect; există două situații posibile cineva poate face ori una ori alta. Opinia mea sinceră și sfatul meu prietenesc este acesta: și dacă o faci și dacă n-o faci, în ambele cazuri vei regreta."

Soren Aabye Kierkegaard

M-am gîndit să scriu despre regrete.. Cine nu are regrete? Sau cine nu s-a gîndit vreodată la regretul de a nu avea acel lucru sau alte chestii asemănătoare...

Cînd spun „regrete” mă gîndesc la toate promisiunile pe care nu mi le-am respectat, la toate cuvintele rostite în grabă, negîndite, și la toate cuvintele frumoase nerostit, la amînări pe mîine, pe mai tîrziu, pe cîndva, pentru a spune, a arăta, a îndrăzni, a iubi, la lacrimile celor pe care i-am rănit, la orgoliu, vanitate și timp irosit cu gînduri negative, la dezinteresul față de lucrurile care mă fac să iubesc viața, la momentele în care i-am lasat pe alții să aleagă în locul meu, la oameni pe care i-am pierdut, la adevăruri pe care am refuzat să le aud și pe care nu am îndrăznit să le rostesc. la faptul că am judecat înainte să cunosc, la faptul că am vorbit atunci cînd trebuia să ascult, la plecări în momentele în care trebuia să rămîn, la locuri și oameni pe lîngă care am trecut privind în pămînt, la lipsa de importanță cu care mi-am tratat eul, la te iubesc-uri nespuse, la „iarta-mă” spus prea tîrziu, sau deloc, la nopțile chinuite de frămîntări, la zile însorite, în care m-am ascuns între patru pereți, la zîmbete ascunse în suflet, la vise abandonate, la faptul că mi-am interzis să fiu fericită, la tot ce m-a ținut departe de mine...

Oameni de tot felul..

    Viaţa mi-a scos în cale mulţi oameni, însă nu toţi au lăsat amprente în sufletul meu.    
    I-am iubit pe toţi, într-un fel sau altul, pentru că nu pot relaţiona fără să mă implic sufleteşte. Iar uneori m-am aprins ca o scînteie şi m-am îndrăgostit fulgerător. Desigur că nu toţi mi-au meritat iubirea şi nu toţi mi-au răspuns la fel. Aşa cum nici eu, la rîndul meu, nu m-am purtat mereu echitabil. Dar oamenii pe care i-am iubit au lăsat amprente adînci în sufletul meu, fie că mi-au oferit fericire, fie că mi-au oferit tristeţe. Acesta pare a fi firescul vieţii. Să întîlneşti oameni care să te iubească și oameni care să te dezamăgească. Oameni care să te facă să zîmbeşti şi oameni care să te facă să plîngi. Oameni care să îţi ofere mîngîiere şi oameni care să te rănească. Oameni care să te încurajeze şi care să te ajute să creşti şi oameni care să te descurajeze şi care să te limiteze. Oameni care îţi rămîn alături pînă la sfîrşit ţi oameni care te părăsesc. Oameni care te învaţă să iubeşti şi oameni care te învaţă să urăşti. Oameni care îţi dăruiesc amintiri frumoase şi oameni de care nu mai vrei să îţi aminteşti. Oameni care te determină să fii bun şi oameni care scot tot ce e mai rău din tine. Oameni care merită toată atenţia şi implicarea ta şi oameni care te obligă să fii indiferent.Oameni care merită să le fii recunoscător şi oameni care nu au adus nimic bun în viaţa ta. Oameni care  și s-au dăruit şi oameni care doar te-au folosit.Oameni pecare îi uiţi şi oameni pe care-i păstrezi în suflet toată viaţa... 

Trebuie!

Trebuie. Acest cuvînt ne guvernează viaţa. Pentru că trebuie să facem ce trebuie, cum trebuie, cînd trebuie. Şi trebuie să spunem numai ce trebuie.
Dar cine-mi spune ce, cum, cînd trebuie? Şi cine decide ce trebuie şi ce nu?
Eu am schimbat orice context pentru „trebuie”. Pentru că dacă pînă acum trebuia să fac una sau alta, de acum trebuie să fac doar ceea ce vreau şi ce îmi place.
Dacă pînă acum trebuia să mă consum pentru nimicuri şi să fiu supărată pe oameni care m-au rănit, de acum trebuie să ignor ceea ce nu îmi place şi să fiu liniştită.
Dacă pînă acum credeam că trebuia să trăiesc după regulile şi prejudecăţile altora, de acum ştiu că trebuie să trăiesc după regulile şi principiile mele.
Dacă pînă acum trebuia să accept lucruri şi oameni care nu îmi plăceau, de acum trebuie să aleg.
Dacă pînă acum trebuia să aştept fericirea, de acum trebuie să o caut.
Dacă pînă acum trebuia să fac alegeri în funcţie de alţii, de acum trebuie să trăiesc aşa cum vreau, fără să aştept aprobări şi fără să mă justific.
Lumea? Nu îmi pasă. Nu cer nimic. Nu datorez nimic.
Nu trebuie să fiu înţeleasă.
M-am săturat să fiu după alţii şi să fac ceea ce spun alţii că trebuie să fac.
Ştiu şi singură ce trebuie să fac: TREBUIE să fiu FERiCITĂ!))

Nu sunt atît de săracă încît...

Nu sunt atît de săracă, încît să nu am o vorbă bună pentru un om care are nevoie de susţinere morală.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu am lacrimi pentru a plînge alături de un prieten.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu am zîmbete pentru cei care le-au uitat.
Nu sunt atît de săracă, încît să uit să rîd în hohote, chiar şi atunci cînd am necazuri.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu dau din forţa mea, celor aflaţi la pămînt.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu am gînduri frumoase pentru oamenii din viaţa mea.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu mai cred în oameni, din cauză că cineva m-a minţit.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu împart şi cu ceilalţi, din ceea ce am.
Nu sunt atît de săracă, încît să uit să le fac oamenilor cîte o bucurie.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu am o mîngîiere pentru un animăluţ.
Nu sunt atît de săracă, încît să ţin braţele încrucişate în loc să ofer o îmbrăţişare.
Nu sunt atît de săracă, încît să nu mai iubesc, pentru că oricîtă iubire aş dărui, am din ce în ce mai multă.
Nu sunt atît de săracă, încît să îmi vînd sufletul pentru lucruri şi bani.
Nu sunt atît de săracă, încît să îmi pierd valorile.
Nu sunt atît de săracă, încît să rămân fără vise, din cauza deziluziilor.
Nu sunt atît de săracă, încît să raportez totul la „eu”.
Şi eu regret că sunt prea mulţi ''săraci'' în jur...

Nu sunt săracă, pentru că am o familie care mă iubeşte şi prieteni care sunt gata mereu să mă asculte, chiar dacă sunt puţini ei totuşi sunt, acolo, pentru mine)).

De ce cred că sunt un om puternic?

Pentru că ştiu cînd să mă retrag cu demnitate.
Pentru că nu permit nimănui să mă înjosească.
Pentru că sunt realistă şi am o judecată sănătoasă.
Pentru că nu pot fi păcălita cu vorbe frumoase şi cu promisiuni.
Pentru că pot să fac cale întoarsă de pe un drum care nu m-ar duce acolo unde aş vrea să ajung.
Pentru că mă respect prea mult ca să mă las înşelată, minţită şi folosită.
Pentru că nu plîng după cei care nu m-au iubit şi nu m-au respectat.
Pentru că îmi cunosc valoarea şi lungul nasului. Pentru că ştiu ce şi cît merit.
Pentru că nu las pe nimeni să îmi organizeze viaţa şi să ia decizii în locul meu.
Pentru că am puterea să spun „adio” atunci cînd nu sunt fericită şi cînd cineva nu mă tratează aşa cum merit.
Pentru că ştiu ce vreau. Pentru ca nu depind de nimeni.
Pentru că ştiu să pierd.
Pentru că îmi asum ceea ce sunt, cu bune şi rele.
Pentru că am curajul să fiu eu.