miercuri, 29 iunie 2011
luni, 27 iunie 2011
E mai uşor...
Mai uşor să renunţi. Mai uşor să spui nu, e mai uşor să stai, e mai uşor să n-ai chef, e mai uşor să nu vrei, e mai uşor să nu rişti, e mai uşor să nu lupţi, e mai uşor să nu poţi, e mai uşor să nu ştii, e mai uşor să nu cauţi, e mai uşor să uiţi, e mai uşor să taci, e…mai uşor…şi ce uşor va fi, cînd tragi linie la sfîrşit, să faci suma. Zero plus zero nu o să facă niciodată un om fericit, iar cel mai tare doare cînd tu ai ales să faci zero…şi de ce? Pentru că este mai uşor!
….e mult mai uşor să suferi şi să te plîngi. Mai uşor să dai greş şi mult mai uşor să rămîi jos, să nu te ridici, să îţi cauţi scuze ca să rămîi jos, să nu încerci, să pleci, să te dai bătut…
Mai uşor să îţi îngropi visele decît să ai ambiţie să le transformi în realitate, mai uşor să dai vina pe alţii decît să îţi asumi greşelile, e mai uşor să te mulţumeşti cu puţin, e mai uşor să te ascunzi, să te opreşti, să închizi ochii sau să te faci că nu vezi.
E mai uşor să nu alegi de frica să nu faci alegerea greşită, doar că tu eşti singura persoana care poate alege pentru tine şi poate lupta pentru tine, singura care poate risca, singura care se poate ridica de jos. Nimeni nu o să te ridice! Vor fi cîtiva care se vor împiedica de tine şi POATE vor încerca să te ajute, dar ţie ţi-e mai uşor să îi ignori şi în cele din urmă vor păşi peste tine sau te vor călca în picioare pentru că nimănui nu-i pasă de fapt…şi în cele din urma vei realiza cît de uşor a trecut timpul şi singurul moment cînd NU îţi va fi UŞOR va fi cînd vei realiza că timpul pierdut nu se mai întoarce!
luni, 20 iunie 2011
Absurd?!
Şi… eu sunt o egoistă, ce e al meu, e al meu. Dacă mai e şi al cuiva acolo… atunci nu-mi mai trebuie, şi las… chiar dacă doare. Mă mai doare. Şi mi-e dor şi…
vineri, 17 iunie 2011
Nu pot să nu mă laud...
...Azi am primit zeci de felicitări de la prieteni, rude şi colegi. Vreau încă o dată să le mulţumesc pentru cuvintele minunate, dar mai ales pentru că nu au uitat cît de specială e această zi penru mine!Vă iubesc, scumpii mei!
Iată şi unele surprize mai speciale şi originale:
Marina, chiar m-ai uimit plăcut! Îţi mulţumesc încă o dată!
Nika, nici nu ştii cît mi-a plăcut asta, încă o dată vreau să-ţi mulţumesc şi să îţi amintesc cît de mult te iubesc şi mi-i dor!
Dianuşca, cuvintele astea m-au făcut să plîng, piesa asta e minunată... Mersi mult, păcat că nu-mi eşti alături...şi eu am atîta nevoie de tine...((
Am primit şi o poezie scrisă special pentru mine de scumpa mea verişoară Dianuşca (cea mică)! Nu pot să nu o public!
Iar scumpa mea verişoară Dianuşca (cea mare) m-a făcut să mă emoţionez pînă la lacrimi cu asta . Mulţumesc încă o dată pentru că mi-ai amintit cît de specială sînt pentru tine!
Iată şi unele surprize mai speciale şi originale:
Marina, chiar m-ai uimit plăcut! Îţi mulţumesc încă o dată!
Nika, nici nu ştii cît mi-a plăcut asta, încă o dată vreau să-ţi mulţumesc şi să îţi amintesc cît de mult te iubesc şi mi-i dor!Dianuşca, cuvintele astea m-au făcut să plîng, piesa asta e minunată... Mersi mult, păcat că nu-mi eşti alături...şi eu am atîta nevoie de tine...((
Am primit şi o poezie scrisă special pentru mine de scumpa mea verişoară Dianuşca (cea mică)! Nu pot să nu o public!
Ca o zi de vară
Eşti dragă verişoară.
Eşti deşteaptă şi frumoasă,
În primejdii curajoasa.
Multă multă sănătate
Succese să ai în toate,
Mireasma florilor,
Naturaleţea pădurilor,
Sunetul izvorului,
Iubirea dorului.
Şi am vrut să-ţi amintesc:
Nu-i tot ce vreau să-ţi doresc!
Eşti dragă verişoară.
Eşti deşteaptă şi frumoasă,
În primejdii curajoasa.
Multă multă sănătate
Succese să ai în toate,
Mireasma florilor,
Naturaleţea pădurilor,
Sunetul izvorului,
Iubirea dorului.
Şi am vrut să-ţi amintesc:
Nu-i tot ce vreau să-ţi doresc!
Iar scumpa mea verişoară Dianuşca (cea mare) m-a făcut să mă emoţionez pînă la lacrimi cu asta . Mulţumesc încă o dată pentru că mi-ai amintit cît de specială sînt pentru tine!
La mulţi ani mie!
Că tot scriu orice pe aici...m-am gîndit să îmi zic şi la mulţi ani mie!
Am aşteptat de ani de zile clipa asta.. Dă mă rog fac 17, şi 17 este numărul meu preferat, şi în plus cred că vîrsta asta e cea mai frumoasă, pentru mine 18 e deja prea mult şi mă cam tem de vîrsta asta...Pînă la urmă o să vedem cum e să ai 17... Am foarte multe vise şi speranţe, sper să se împlinească ca să nu mă prea dezamăgesc...
Azi nu vreau decît să le mulţumesc părinţilor că au grijă de mine şi îmi sînt mereu alături, şi în special mamei că m-a adus pe lume! Mămik', te iubesc!
Cît despre mine, ce-aş putea să-mi doresc, probabil ceea ce mi-a lipsit cel mai mult pînă acum: sentimente curate, sărutări calde, îmbrăţişări lungi, priviri dulci, zîmbete adevărate, păreri sincere, prieteni alături şi dragoste cît mai multă! Ei şi un iubit că nu mi-ar strica! :))
La mulţi ani mie!
Am aşteptat de ani de zile clipa asta.. Dă mă rog fac 17, şi 17 este numărul meu preferat, şi în plus cred că vîrsta asta e cea mai frumoasă, pentru mine 18 e deja prea mult şi mă cam tem de vîrsta asta...Pînă la urmă o să vedem cum e să ai 17... Am foarte multe vise şi speranţe, sper să se împlinească ca să nu mă prea dezamăgesc...
Azi nu vreau decît să le mulţumesc părinţilor că au grijă de mine şi îmi sînt mereu alături, şi în special mamei că m-a adus pe lume! Mămik', te iubesc!
Cît despre mine, ce-aş putea să-mi doresc, probabil ceea ce mi-a lipsit cel mai mult pînă acum: sentimente curate, sărutări calde, îmbrăţişări lungi, priviri dulci, zîmbete adevărate, păreri sincere, prieteni alături şi dragoste cît mai multă! Ei şi un iubit că nu mi-ar strica! :))
La mulţi ani mie!
miercuri, 15 iunie 2011
La mulţi ani, Nika mea!
Sunt lucruri ce nu pot fi uitate. Cum ar fi sufletul şi gîndurile unui prieten. S-au spus şi scris multe despre prietenie. Pentru mine, prietenia este ca o floare de colţ: creşte în locuri speciale, este rară, delicată. Fericiţi cei ce o primesc în dar! Eu sunt o fericită.Unul dintre oamenii frumoşi pe care i-am cunoscut şi pe care-l simt aproape îşi sărbătoreşte, astăzi, ziua de naştere.
La mulţi ani, scumpa mea! Să-ţi dea Dumnezeu, în continuare, o viaţă frumoasă, aşa ca sufletul tău!
Eu nu pot decît să-ţi mulţumesc că ai apărut în drumul meu.
Îţi mulţumesc pentru toate vorbele spuse zilnic, pentru răbdarea ta de piatră, pentru că ai fost şi psiholog, şi coafor, şi stilist, cînd a fost nevoie, dar cel mai mult aş vrea să-ţi mulţumesc pentru că mi-ai fost şi eşti prietenă...Îţi mulţumesc că îmi duci dorul şi chiar din depărtare ştii să-mi fii alături atunci cînd am cea mai mare nevoie!
Doar tu poţi să mă asculţi ore în şir, doar tu poţi să-mi suporţi caracterul meu şi să mă strîngi în braţe cînd ne întîlnim.
Vreau să-ţi aduc azi cele mai sincere felicitări. Vreau să-ţi şterg toate lacrimile şi promit să am grijă ca ochii să nu-ţi fie ofiliţi de la plîns.Vreau să-ţi urez tot binele din lume, căci îl meriţi. Dacă nu tu, atunci cine? Fericire eternă şi dragoste inepuizabilă!
Vreau să-mi cer scuze pentru toate zilele cînd poate mă purtam aiurea şi aveam una din cele mai proaste dispoziţii, vreau să-mi cer scuze pentru zilele cînd nu te ascultam, iar tu aveai dreptate.
Vreau să-mi cer scuze pentru toate zilele cînd poate mă purtam aiurea şi aveam una din cele mai proaste dispoziţii, vreau să-mi cer scuze pentru zilele cînd nu te ascultam, iar tu aveai dreptate.
Nu pot să-ţi promit că te voi face fericită, pot doar să-ţi spun că voi plînge cu tine şi mereu îţi voi fi alături, indiferent de caz, situaţie, alegere.
În fine, “mntz mea, zayka mea, Nika mea” te iubesc la infinit şi îţi doresc un sincer La Mulţi Ani!
Să ai cei mai frumoşi 16 ani împliniţi! luni, 13 iunie 2011
Dans în ploaie....
vineri, 10 iunie 2011
joi, 9 iunie 2011
Perfecţiune...
Vreau să uit, să şterg, să merg mai departe. Ce mă opreşte?! Nu ştiu...
Vreau un răspuns, vreau un semn... E aiurea mereu să simţi că nu ştii ce să faci... nu vrei să greşeşti, vrei să fie perfect în toate privintele şi buff cînd totul e bine ceva trebuie sa intervină şi cineva trebuie să sufere.
Aş vrea să pot ridica fruntea să zic "da e perfect şi aşa o să fie". Ştiu cer prea mult, perfecţiunea nu există...
Nu pot scăpa de acea senzaţie stupidă de "instabilitate sufletească". Poate e şi vîrsta, da poate asta e, dar uneori simt ca nu mai suport agonia asta, întrebarea ce o am în minte mereu "Ce e mai bine pentru mine?" şi nici o data nu îi găsesc răspunsul, merg înainte şi îmi zic "ce o fi, o fi .. " , oare e bine ?! De cele mai multe ori mă las condusă de impulsuri şi poate că risc prea mult. Da recunosc asta e firea mea. Dar uneori îmi doresc să fac pur şi simplu ceea ce trebuie.
E o furtună în mintea şi sufletul meu... Îmi doresc să fie bine, să treacă timpul şi să se rezolve toate încetul cu încetul în mintea şi sufletul meu, dacă s-ar putea acum ar fi perfect :)) , dar ştiu...e imposibil...perfecţiune nu-i!
Vreau un răspuns, vreau un semn... E aiurea mereu să simţi că nu ştii ce să faci... nu vrei să greşeşti, vrei să fie perfect în toate privintele şi buff cînd totul e bine ceva trebuie sa intervină şi cineva trebuie să sufere.
Aş vrea să pot ridica fruntea să zic "da e perfect şi aşa o să fie". Ştiu cer prea mult, perfecţiunea nu există...
Nu pot scăpa de acea senzaţie stupidă de "instabilitate sufletească". Poate e şi vîrsta, da poate asta e, dar uneori simt ca nu mai suport agonia asta, întrebarea ce o am în minte mereu "Ce e mai bine pentru mine?" şi nici o data nu îi găsesc răspunsul, merg înainte şi îmi zic "ce o fi, o fi .. " , oare e bine ?! De cele mai multe ori mă las condusă de impulsuri şi poate că risc prea mult. Da recunosc asta e firea mea. Dar uneori îmi doresc să fac pur şi simplu ceea ce trebuie.
E o furtună în mintea şi sufletul meu... Îmi doresc să fie bine, să treacă timpul şi să se rezolve toate încetul cu încetul în mintea şi sufletul meu, dacă s-ar putea acum ar fi perfect :)) , dar ştiu...e imposibil...perfecţiune nu-i!
marți, 7 iunie 2011
Dintr-un film...
Мы часто совершаем ошибки,
Находя под холодном дождём...
А твоей я мечтаю улыбки,
И больше уже ни о чём,
И не надо дворцов и тронов
Среди житейской суеты,
Другой досталась корона,
Но мне нужна толька ты!
Fiecare fată merită astfel de cuvinte...
Находя под холодном дождём...
А твоей я мечтаю улыбки,
И больше уже ни о чём,
И не надо дворцов и тронов
Среди житейской суеты,
Другой досталась корона,
Но мне нужна толька ты!
Fiecare fată merită astfel de cuvinte...
Eu pur şi simplu ador aceste versuri...:)
duminică, 5 iunie 2011
Cînd totul o ia razna...
…este o mare irosire a timpului nostru pe acest Pămînt, pînă cînd ne vom da seama… a cîta oară?.. cît de mult am greşit.
Sunt şi momente ca acesta cînd în orice caz nu aş dori să-mi plîng de milă. Dar parcă o parte a eului meu care se ocupă de ambiţii, realizări, năzuinţe parcă plînge de milă de ceea ce devin uneori.
Sunt vinovată şi sunt mult prea slăbită să-mi pot asuma responsabilitatea. Sunt vinovată pentru dezamăgirile pe care le provoc, depresiile în care alunec şi marile nedreptăţi şi suferinţe...
Sunt şi momente ca acesta cînd în orice caz nu aş dori să-mi plîng de milă. Dar parcă o parte a eului meu care se ocupă de ambiţii, realizări, năzuinţe parcă plînge de milă de ceea ce devin uneori.
Este grav. Felul în care mă simt. Cît de rău îmi pot provoca, numai din cauza unor amînări şi decepţii stupide. Şi cît de rău mă pot afunda în neputinţă, fiindu-mi din ce în ce mai greu să prind capătul frânghiei. Este păcat.
Într-adevăr, cînd este întuneric, stelele apar. Dar dacă le ating, iar ele se transformă în praf, înseamnă că este ceva în neregulă cu mine, cu felul în care abordez lucrurile, cum mă abordez pe mine însumi şi pe ceilalţi din jurul meu. Şi mai rău este că am lăsat această rană să putrezească, ajungînd ca un simplu sentiment de sinceritate (faţă de mine în primul rînd) să nu fie suficient pentru a depăşi acest moment. Sunt vinovată şi sunt mult prea slăbită să-mi pot asuma responsabilitatea. Sunt vinovată pentru dezamăgirile pe care le provoc, depresiile în care alunec şi marile nedreptăţi şi suferinţe...
miercuri, 1 iunie 2011
Mereu copil...
Ce zi frumoasă este azi…Ziua copilăriei. Mi se întîmplă deseori să mă gîndesc la copilărie. La cît de frumoasă a fost...
Dacă stau mai bine să mă gîndesc, totuşi, copilăria trăieşte în noi nu ca o simplă amintire, ci ca o stare de spirit. Copii suntem mereu, indiferent de vîrstă.
Nu mi-e frică sau ruşine să spun că am rămas acelaşi copil cu idei fixe. Acelaşi copil cu vise peste vise. Acelaşi copil cu planuri îndeplinite. Acelaşi copil ce promite mult. Aceiaşi pacoste ce emană stres. Acelaşi copil ce nu se poate abţine să nu rîdă în hohote. Acelaşi copil-problemă. Cu speranţe şi speranţe. Am rămas şi am să rămîn acelaşi copil cu acelaşi trecut. Niciodată n-am să uit de unde am plecat. N-am să uit cine m-a ridicat. N-am să uit cine îmi ştergea lacrimile.
Am rămas acelaşi copil cu aceiaşi viaţă numită ILUZIE. Am rămas aceiaşi. Nu m-am schimbat. Dar mi se pare totul schimbat. Da. Fiindcă toţi s-au schimbat.
Mi-ar plăcea să văd azi, oamenii fericiţi, zîmbitori. Să-i văd copii, plini de candoarea tipica acestei perioade a vieţii. Prinşi în cursa asta nebunească pentru un trai mai bun, uităm sau trecem cu vederea că nu ne costa nimic să fim, măcar pentru o zi, copii. Sărbătorim tot felul de zile importate sau inventate, însă această zi, deseori, o trecem cu vederea.
Astăzi de 1 IUNIE, ar trebui să uităm de partea materială a vieţii. Astăzi ar trebui să fim iarăşi copii. Ar trebui să ne petrecem ziua cu copii din jurul nostru sau, pur şi simplu să ne reamintim ce înseamnă să fii copil.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)