Mereu copil...

   
   Ce zi frumoasă este azi…Ziua copilăriei. Mi se întîmplă deseori să mă gîndesc la copilărie. La cît de frumoasă a fost...
   Dacă stau mai bine să mă gîndesc, totuşi, copilăria trăieşte în noi nu ca o simplă amintire, ci ca o stare de spirit. Copii suntem mereu, indiferent de vîrstă.
  
   Nu mi-e frică sau ruşine să spun că am rămas acelaşi copil cu idei fixe. Acelaşi copil cu vise peste vise. Acelaşi copil cu planuri îndeplinite. Acelaşi copil ce promite mult.  Aceiaşi pacoste ce emană stres. Acelaşi copil ce nu se poate abţine să nu rîdă în hohote. Acelaşi copil-problemă. Cu speranţe şi speranţe. Am rămas şi am să rămîn acelaşi copil cu acelaşi trecut. Niciodată n-am să uit de unde am plecat. N-am să uit cine m-a ridicat. N-am să uit cine îmi ştergea lacrimile.
   Am rămas acelaşi copil cu aceiaşi viaţă numită ILUZIE. Am rămas aceiaşi. Nu m-am schimbat. Dar mi se pare totul schimbat. Da. Fiindcă toţi s-au schimbat.
   Mi-ar plăcea să văd azi, oamenii fericiţi, zîmbitori. Să-i văd copii, plini de candoarea tipica acestei perioade a vieţii. Prinşi în cursa asta nebunească pentru un trai mai bun, uităm sau trecem cu vederea că nu ne costa nimic să fim, măcar pentru o zi, copii. Sărbătorim tot felul de zile importate sau inventate, însă această zi, deseori, o trecem cu vederea.
    Astăzi de 1 IUNIE, ar trebui să uităm de partea materială a vieţii. Astăzi ar trebui să fim iarăşi copii. Ar trebui să ne petrecem ziua cu copii din jurul nostru sau, pur şi simplu să ne reamintim ce înseamnă să fii copil.