Perfecţiune...

    Vreau să uit, să şterg, să merg mai departe. Ce mă opreşte?! Nu ştiu...
    Vreau un răspuns, vreau un semn... E aiurea mereu să simţi că nu ştii ce să faci... nu vrei să greşeşti, vrei să fie perfect în toate privintele şi buff cînd totul e bine ceva trebuie sa intervină şi cineva trebuie să sufere.
    Aş vrea să pot ridica fruntea să zic "da e perfect şi aşa o să fie". Ştiu cer prea mult, perfecţiunea nu există...
    Nu pot scăpa de acea senzaţie stupidă de "instabilitate sufletească". Poate e şi vîrsta, da poate asta e, dar uneori simt ca nu mai suport agonia asta, întrebarea ce o am în minte mereu "Ce e mai bine pentru mine?" şi nici o data nu îi găsesc răspunsul, merg înainte şi îmi zic "ce o fi, o fi .. " , oare e bine ?! De cele mai multe ori mă las condusă de impulsuri şi poate că risc prea mult. Da recunosc asta e firea mea. Dar uneori îmi doresc să fac pur şi simplu ceea ce trebuie.
    E o furtună în mintea şi sufletul meu... Îmi doresc să fie bine, să treacă timpul şi să se rezolve toate încetul cu încetul în mintea şi sufletul meu, dacă s-ar putea acum ar fi perfect :)) , dar ştiu...e imposibil...perfecţiune nu-i!