De vorbă cu EA

- Cum te simţi astăzi?
- Bine. Sunt bine.
- Dacă doream să fiu minţită, acceptam. Spune-mi, cu adevărat, cum te simţi astăzi?
- Nesigură. Şi, mă tot amăgesc că sunt bine, zîmbesc dar apoi îmi amintesc că e doar o prefăcătorie şi…sunt tristă din nou. Dar asta nu înseamnă că nu-s fericită. Înseamnă că vreau mai mult.
Îşi muta corpul de pe un picior pe altul. Mă privea cu suspiciune şi se gîndea dacă să mi se deschidă sau nu.  I-am spus că o consider o femeie puternică. Mi-a răspuns că ”a trebuit să parcurg un drum ca să ajung aici. Şi totuşi, adînc acolo ştiu că sunt fragilă". Mă privea fix cu ochii ei căprui şi se juca cu părul ei lung şi castaniu. Aştepta o altă întrebare. Nu ştiu ce aş fi putut să o întreb. Simţeam din partea ei un fel de forţă care mă îndepărta şi totuşi mă îndemna să vreau să o cunosc mai mult. Simţeam că a încerca să-i intru acolo, în suflet, ar însemna să mă arunc de pe un bloc înalt, ştiind că voi sfîrşi strivită de pămînt. Dar nu mă puteam opri.
- Ce-ţi doreşti cel mai mult de la viaţă?
- Să mă regăsesc. Să fiu doar eu, să ştiu mereu cine sunt şi să nu joc jocuri ipocrite. Asta e important pentru mine. Şi…mai vreau să reuşesc să găsesc un echilibru.
- Un echilibru între ce?
Şi-a umezit buzele, s-a uitat în jos şi a şoptit uşor: ”între mine şi ceilalţi. Între sentimente.”
– Ce crezi că aşteaptă oamenii de la tine?
- Totul sau nimic. De ce nu mă întrebi ce aştept eu de la ei?
- Îţi este frică?
- Foarte! Dar, nu las asta să se vadă. Dacă ar şti oamenii cît de frică îmi este, nu ar mai sta pe gînduri şi m-ar ataca. Mi-e frică de ce-aş putea să devin. Insist, e foarte important pentru mine să ştiu cine sunt. Să fiu eu.
- Şi cine e acel ”eu”?
- Ha! Asta, asta…nu voi putea să-ţi răspund. E acolo, undeva. E aici. Uneori simt că face parte din mine, alteori nu. Dar ştiu că trebuie să rămînă mereu în preajma mea.
- Visezi?
- Cu ochii deschişi şi cu ochii închişi. Numai că atunci cînd visez, tot timpul menţin contactul cu realitatea. Nu mă pot abandona. Niciodată.
- Ai pe cineva apropiat alături de tine?
Mi-a zîmbit, m-a bătut peste umăr şi a plecat. În urma ei a închis uşa. Uşa de la cameră şi uşa sufletului.