Nu am scris de
mult timp... poate din lipsa de timp, de inspiratie sau de momente ce m-ar face sa scriu iar si
iar..
Am parte de o
dumininca petrecuta in intimitate, cu un film bun, cu muzica buna, cu fel de
fel de amintiri si doruri, cu lipsa de oameni dragi alaturi, cu ginduri peste
ginduri.. cu o stare ciudata condimentata cu (un fel de) oboseala... Obosita-s de liceu... si vreau
ceva nou, vreau senzatii, veselie.. dar ce am?!... o duminica in singuratate dupa care va urma o saptamina
plictisitoare in care nu se va intimpla nimic interesant, in care profesorii o
sa aiba grija sa ne aminteasa ca vin examanele si ca tre’ sa ne apucam de invat. O
sa astept mai repede sa vina weekend-ul ca mai apoi sa am iar un weekend
aiurea si povestea sa inceapa din nou...
Azi n-am chef de nimic... Vreau sa ma tavalesc in pat ore in sir, de undeva sa se auda ceva de Jason Walker si eu sa nu ma gindesc la nimic, sa uit de tot...
Si totusi, ma coplesesc amintirile si am un dor nebun de oameni (de oamenii speciali din viata mea, de TINE, mai ales).. Traiesc o perioada in care imi dau seama ca ai patrus adinc de tot in viata mea, realizez ca ai devenit ceva important si fara de care totul ar fi altfel (probabil nu atit de bine si frumos).. Si imi doresc enorm sa te am mai mult timp alaturi, sa traim cit mai frumos timpul care ne-a mai ramas, ma tem de despartirea ce ar putea urma, nu stiu cum o sa-i fac față, stiu ca o sa-mi lipsesti, dar nu vreau sa ma mai gindesc la asta...vreau sa cred ca totul o sa fie bine, ca noi o sa avem parte de multe momente frumoase impreuna.. care o sa ne dea putere sa rezistam in caz ca distanta dintre noi va deveni mai mare..(iar ma gindesc la asta si nu-mi e bine)..
Sa revin la lucrurile frumoase... Azi a fost pentru mine o zi a amintirilor, am revazut tot ce inseamna « noi ».... si am zimbit citind din vechile noastre conversatii.. Un inceput al unei povesti frumoase.. si vreau o continuare pe masura...Mi-e dor de tine, mi-e dor de copilul din mine care se « trezeste » atunci cind sunt cu tine, de veselia, de glumele, de zimbetele si privirile noastre, de mingieri si « palmute », de afectiune si lipsa de cuvinte, vreau sa ma tii in brate si eu iar sa ma prostesc si sa ma alint ( iar copilul din mine)... de toata nebunia asta mi-e dor...Pacat ca nu am curajul sa-ti spun asta deschis, fara retineri, oricum sunt sigura ca tu simti asta.. și eu tot...
Azi n-am chef de nimic... Vreau sa ma tavalesc in pat ore in sir, de undeva sa se auda ceva de Jason Walker si eu sa nu ma gindesc la nimic, sa uit de tot...
Si totusi, ma coplesesc amintirile si am un dor nebun de oameni (de oamenii speciali din viata mea, de TINE, mai ales).. Traiesc o perioada in care imi dau seama ca ai patrus adinc de tot in viata mea, realizez ca ai devenit ceva important si fara de care totul ar fi altfel (probabil nu atit de bine si frumos).. Si imi doresc enorm sa te am mai mult timp alaturi, sa traim cit mai frumos timpul care ne-a mai ramas, ma tem de despartirea ce ar putea urma, nu stiu cum o sa-i fac față, stiu ca o sa-mi lipsesti, dar nu vreau sa ma mai gindesc la asta...vreau sa cred ca totul o sa fie bine, ca noi o sa avem parte de multe momente frumoase impreuna.. care o sa ne dea putere sa rezistam in caz ca distanta dintre noi va deveni mai mare..(iar ma gindesc la asta si nu-mi e bine)..
Sa revin la lucrurile frumoase... Azi a fost pentru mine o zi a amintirilor, am revazut tot ce inseamna « noi ».... si am zimbit citind din vechile noastre conversatii.. Un inceput al unei povesti frumoase.. si vreau o continuare pe masura...Mi-e dor de tine, mi-e dor de copilul din mine care se « trezeste » atunci cind sunt cu tine, de veselia, de glumele, de zimbetele si privirile noastre, de mingieri si « palmute », de afectiune si lipsa de cuvinte, vreau sa ma tii in brate si eu iar sa ma prostesc si sa ma alint ( iar copilul din mine)... de toata nebunia asta mi-e dor...Pacat ca nu am curajul sa-ti spun asta deschis, fara retineri, oricum sunt sigura ca tu simti asta.. și eu tot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu