...cînd cedezi... Laşi mîinele în jos... Tu, acea care ieri strigai că nu te opreşti în faţa la nimic, că nu oboseşti în goana după realizari, că poţi! Tu azi priveşti cu o indiferenţă totală spre nicăieri... Nu-ţi pasă... Şi parcă nici nu mai înţelegi de ce ieri ţi-a păsat atît de mult......cînd te plictiseşti... Şi nu, nu de ceva anume - per total... Faci totul de parcă ai fi un robot programat, iar seara te conectezi la somn, pentru ca mîine va începe plictiseala de la început...
...cînd nu-ţi trebuie nici dreptate, nici libertate, nici democratism - priveşti cum lucrurile merg aşa cum merg - chiar de nu eşti deacord cu asta. Tu doar zîmbeşti eronic...
...de demotivare totală... Priveşti oamenii care sînt exemple pentru tine şi spui: şi eu miine voi fi la fel, dar azi daţi-mi pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu