Nu te îndepărta..

Uneori pur şi simplu simţi cum oamenii se îndepărtează de tine nu la propriu ci la figurat..

Noi la propriu eram departe unul de celalant, dar măcar te simteam aprope, simteam caldura din tine cu care mă hraneam atunci cînd mă simţeam singură.. Şi sufletul tău spuneai că e la mine, şi eu am promis că o să am grijă de el... dar de ce acum l-ai luat înapoi? Şi de ce te îndepărtezi de mine? Nu înţeleg ce se petrece.. dar nu îmi place deloc asta.. Mă ataşasem într-un fel de tine şi discuţiile noastre deveneau tot mai interesante şi mai importante pentru mine, şi tu ai devenit într-un fel important.. nu ştiu exact ce simt pentru tine dar e o legatură care nu-mi permite să te las să te îndepărtez.. Eşti, într-adevăr un om un pic ciudat.. dar aste te face deosebit şi nu mă deranjează, ba chiar îmi e interesant să te descoper şi să te ajut să depăşeşti momentele dificile. Ţi-am promis că o să te ajut, mi-am promis şi mie asta.. şi că o să te ajut chiar dacă nu prea o să fii deacord.. doar că o să-mi fie greu să o fac dacă o să mă ignori.. Şi îmi pare rău pentru că chiar am vrut să-ţi fiu alături.. şi credeam că eşti şi tu deacord cu asta, dar lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată şi eu nu ştiu ce o să fie mai departe.. dar cu siguranţă nu va mai fi aşa cum îmi imaginam..

Orice-ar fi eu o să continui să fiu alături de omul cu care am făcut un contract (cu zîmbete reciproce), cu care am avut o plimbare virtuală minunată, care "m-a condus pînă acasă" , care m-a ascultat cînd îi vorbeam şi a devenit o parte din viaţa mea...

Există perioade...

...cînd cedezi... Laşi mîinele în jos... Tu, acea care ieri strigai că nu te opreşti în faţa la nimic, că nu oboseşti în goana după  realizari, că poţi! Tu azi priveşti cu o indiferenţă totală spre nicăieri... Nu-ţi pasă... Şi parcă nici nu mai înţelegi de ce ieri ţi-a păsat atît de mult...
...cînd te plictiseşti... Şi nu, nu de ceva anume - per total... Faci totul de parcă ai fi un robot programat, iar seara te conectezi la somn, pentru ca mîine va începe plictiseala de la început...
...cînd nu-ţi trebuie nici dreptate, nici libertate, nici democratism - priveşti cum lucrurile merg aşa cum merg - chiar de nu eşti deacord cu asta. Tu doar zîmbeşti eronic...
...de demotivare totală... Priveşti oamenii care sînt exemple pentru tine şi spui: şi eu miine voi fi la fel, dar azi daţi-mi pace!
 

Există perioade - doar ca ele trebuie să fie cît mai scurte şi cît mai rare!

despre 10 zile frumoase..

Am fost în tabără...am fost la "Coroana" şi acolo a fost bine :D ...
Serios, a fost bine.. chiar minunat! Şi vreau înapoi.. Chiar dacă eram cea mai mare mi-am făcut o mulţime de prieteni şi m-am simţit minunat alături de ei... îmi lipsesc...
Prima impresie a fost destul de rea şi am crezut că n-o să am răbdare 10 zile acolo...dar pe urmă m-am acomodat şi cu copiii care puteau să-mi spună "lelea", (care credeau că eu de fapt sunt educatoare, la început), cu apa foarte rece, cu bucătăresele deloc amabile, cu educatorul foarte indiferent (a cărei munci i le îndeplineam mai mult eu), cu discoteca foarte scurtă (care a fost anulată în ultimele 2 seri) şi lista asta ar putea fi continuată.. Dar oricum toate astea au fost compensate de prietenie, de oamenii minunaţi pe care i-am întinit acolo, de colegele mele de cameră (mai ales de "miţişor", ea (Veronica), o să-mi lipsească cel mai mult), de zîmbetele noastre, de pozele hazlii, de cîntecele noastre (cel mai cîntat a fost "Mai frumoasă", Laura Stoica), de cele 36+36 de cărţi (xD), de bătutul în perete şi chiar de certurile cu băieţii cu care mereu eram în conflict şi la care strigam prea tare uneori (recunosc)...  Au fost momente peste momente, clipe pe care n-o să le uit niciodată.. Pînă la urmă a fost SUPER.. Şi dacă ar fi posibil să se repete toata istoria asta nu aş ezita să o mai trăiesc o dată..

p.s. am fost cîştigătoarea concursului "MISS COROANA" (mă scuzaţi, dar nu pot să nu mă laud) :D :D

şi poze mai sunt multeee...