Ieri am avut parte de o întîlnire frumoasă. Un prieten drag a venit să ne vedem, așa cum promisese. Timpul a fost scurt, dar totuşi ne-am bucurat de cîteva clipe lungi pe care le-am simțit cu sufletul. Am stat la povești, am împărtăşit gînduri că și în zilele în care stăm la telefon și povestim de se satură reţeaua Orange de noi; și a fost deosebit pentru că era prima dată cînd stăteam față în față după exact 1 an 8 luni și 1 zi (ai crezut că nu ştiu?!).. după ce am legat această prietenie stranie și deplină. De la început nu-mi prea puneam mari speranțe în prietenia asta, pentru că ne-am despărţit atunci practic ştiind foarte puţine unul despre altul, dar iată că (în pofida pauzelor pe care le-a avut relaţia asta) prietenia noastră a durat și sper să dureze încă mult timp. Noi nici nu am simțit asta, de parcă ne vedeam pentru a 100 - a oară, nu a fost nici o reţinere, nu o luasem de la zero nicicum.
Nu a fost cine ştie ce întîlnirea asta, dar a fost frumos pentru că ne-am văzut, cu toate că, să fiu sinceră, nu prea ne-am privit, dar oricum am simțit căldura unui om drag alături și am avut în sfîrşit ocazia să te strîng în braţe.
Mă bucur enorm că am reuşit să ne vedem, și că am legat prietenia asta, și mai precizez că nu este zi în care să nu distrug sensul cuvîntului ,,distanță'' în aceasta prietenie adevărată și unică. Distanţa nu există, există eternitate, și inimi..
Mulțumesc pentru tot! (hug) Pînă la o nouă întîlnire!))
(asta-i imaginea ta de apel, ca să știi :D)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu