Şi am început cam aşa : ,, Da, este cam greu de crezut dar în cele din urmă am intrat şi eu în lumea blogurilor. ”
Azi e aniversarea de un an al bloguleţului meu drag! Ce fericire că a rezistat atît!
Vreau să-i urez blogului meu, multe posturi, mulţi vizitatori şi multi ani inainte, căci nu mă opresc aici! Sper că inspiraţia mea să nu piară şi să nu mă dau bătută în timp, astfel încît să renunţ la blog. Am avut multe tentative de genul ăsta, blogul meu a fost la un pas de ştergerea definitivă. Mă bucur, însă, ca nu am căzut în plasa impulsurilor de moment şi că am rămas printre utilizatorii blogspotului.
Vreau să le mulţumesc vizitatorilor mei. Vreau să-mi mulţumesc mie, cea de-acum un an, care a hotărît să înceapă un blog, pentru că acest “jurnal” virtual a devenit cel mai bun prieten al meu, locul meu de refugiu şi linişte.Blogul meu a devenit o adevărată istorie a mea, am scris aici despre tot, am plis şi rîs, am iubit şi am urît împreună cu el. De multe ori stau şi-l răsfoiesc şi mă mir cît de uşor treceam de la o stare la alta, pentru că azi puteam scri despre cît de fericită sunt, iar a doua zi despre cît de tare m-a dezamagit cineva, el a ştiut să mă ''asculte'', m-a ajutat să trec peste momente grele sau mai puţin plăcute. Mă bucur că te am, BLOGULE)))


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu