fără titlu..

   Fiecare femeie, în adîncul sufletului, oricît de mult ar nega, îşi doreşte să-i apară în cale cel care să îi demonstreze că "nu toţi bărbaţii sunt la fel"!
   Şi cîndva, cînd se va aştepta cel mai puţin, viaţa i-l va scoate în cale. Şi de multe ori, va realiza ca acel EL, excepţia de la "regulă", era mult mai aproape decît credea...
(sper şi cred că  aşa va fi!)

Zîmbet de toamnă tîrzie..

Privesc pe geam şi simt... simt mirosul toamnei!
O zi rece de noiembrie cu cîteva raze de soare care zîmbesc timid... în zile ca astea iubesc toamna. 

De fapt, oricum iubesc toamna, mai ales începutul ei!
Natura e incredibilă... se reinventează şi se reinventează la infinit.
Toamna nu e gri şi tristă aşa cum o văd mulţi... e chiar colorată. E plăcut să vezi cum frunzele se transformă din verde în galben, apoi în portocaliu, roşu şi în final, maro. E plăcut dacă te opreşti o clipă să vezi, nu să treci mereu grăbit pe lîngă!

''Trecut trăieşte, e viu, se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întîmplă'' Octavian Paler

    Inevitabil, privim mereu în urmă. Pentru că viitorul e necunoscut şi uneori ne sperie, iar prezentul poate nu ne place. Şi privim în urmă, agăţîndu-ne de amintiri...
    E greşit să rămîi ancorat în trecut, să trăieşti gîndindu-te doar la ce a fost, însă e foarte bine dacă te ''întorci'' la ceva din trecut care te-a făcut puternic şi te-a împins în faţă într-un moment dificil..
    E adevărat că nu poţi schimba ce a fost făcut sau spus şi nu poţi vindeca sentimente pe care le-ai rănit. Tot ce poţi să faci e să înveţi, să tragi concluzii.
   De cele mai multe ori lecţia nu o înveţi pe moment, de multe ori îţi dai seama că ai învăţat-o în timp, amintindu-ţi mereu de unde ai plecat şi unde ai ajuns..
    Sunt amintiri pe care le privesc cu drag şi dor, altele care deşi mă dureau, îmi provoacă sentimente de bucurie pentru că m-au transformat în omul care sunt.
   Cu bune, cu rele îmi place prezentul meu, fiecare zi e specială; însă nu mi-e teama şi uneori îmi face bine să privesc din cînd în cînd înapoi şi să trec în revistă ce am învăţat CU TIMPUL...

Ironia vieţii este că aproape nici o lecţie nu o înveţi rîzînd, ci plîngînd...

Răsărit...

Pentru că e minunat şi îl ador...

E plin de splendoare şi mister...

E special...

E răsăritul..
 
 

''Au început să se desfacă porţile răsăritului.
Mai întîi lumina a prins a se dezghioca moale din poala cerului, apoi valurile celea de lumină, tot izvorînd din afunduri, s-au revărsat peste dealuri. Zorile se desfătau încet, pe-ascuns, strecurîndu-se prin văi văgăuni dosite.'' Ion Druţă

''Soarele răsare cu o lumină prietenească. Negura se risipi curînd şi văzduhul  se umplu de strălucire.''  Mihail Sadoveanu

''Departe în zare, se desluşeşte, uşoară, dunga de lumină a zorilor; întîi e ca o dîră de zăpadă, apoi, încetul cu încetul, se preface într-un întins de apă care-şi înalţă o margine tot mai sus prelingîndu-se pe cer, ca sorbită de-o putere a văzduhului. Pe urmă, oglinda aburită pînă acum pare că răsfrînge un foc depărtat, se face lucie, poala cerului prinde fiinţă parcă, şi lumina începe să se cearnă peste pămînt, uşoară, ca un colb de argint. Într-o scăpărare orbitoare, cele dintăi raze ale soarelui se topiră.'' E. Gîrleanu

''Deodată scînteiară suliţe de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcară într-o fierbere argintie.'' Mihail Sadoveanu

Un fel de sfaturi..

Profită de şansele care ţi se oferă! Unele apar doar o singură dată în viaţa...
Spune adevărul, dar alege cu grijă cuvintele!
Spune NU cînd trebuie, nu cînd e prea tîrziu.
Spune DA, bucură-te de surprizele plăcute!
Lasă-ţi inima să iubească chiar dacă pînă mai ieri plîngea.
Fii spontan, nu lasă rutina să te cuprindă.
Spune "Te iubesc" chiar şi de 1000 de ori pe zi dacă simţi cu adevărat asta. Cînd iubeşti "mai mult" nu e niciodată "prea mult"!
Plîngi, plîngi cînd simţi nevoia, cînd simţi că nu mai poţi. Apoi calmează-te şi priveşte lucrurile cu ochi mai limpezi.
Cere iertare. Un suflet încărcat de remuşcări şi cuprins de orgoliu nu se va simţi niciodată bine.
Fii bun cu cine merită, iar cu cei care nu merită fii doar indiferent. Pînă la urmă îi va afecta, oricît de împietrită ar fi inima lor.
Rîzi cu lacrimi pînă te doare burta. Te simţi atît de liber în acele cîteva secunde...
Fii TU şi trăieşte viaţa asta cu toate ale ei!
Ceva bun trebuie să fie pus deoparte pentru fiecare! ♥

'' Zîmbiţi, e pe gratis!''

Dacă e un lucru pe care ador să-l fac la nesfîrşit, acela e să zîmbesc! Şi zîmbesc... mult! ♥
Zîmbesc cînd aud la telefon vocea unei persoane dragi, zîmbesc cînd mi se face un compliment sincer, zîmbesc cînd îmi simt prietenii aproape, zîmbesc cînd spun mulţumesc... zîmbesc mai tot timpul!
Zîmbesc chiar şi atunci cînd oamenii mă pun la zid... nu îmi place să le dau satisfacţia de a vedea ca şi-au atins scopul! Acela de a face rău.
Nu pot să zîmbesc chiar întotdeauna, nu pot şterge mereu lacrimile cu zîmbete... dar mă lupt mereu cu mine pentru a-mi lăsa zîmbetele libere să-mi zburde pe chip.
Şi nimeni, dar absolut nimeni, nu poate să-mi fure zîmbetul atunci cînd sunt fericită!
Îmi place să dăruiesc zîmbete. Oricui. Oricum. Oricînd. Oriunde. Pentru că vreau să dăruiesc şi altora, bucuria pe care mi-au făcut-o şi mie alţii, făcîndu-mă să zîmbesc!))

A fi OM..

Sunt femeie, dar mai presus de toate sunt OM!
Sunt un om căruia îi pasă, pe care îl doare, care simte!
Sunt un om căruia îi pasă de durerea celor din jur, de lacrimile celor care nu pot mai mult, de neputinţa altora în faţa vieţii.
Sunt un om pe care îl doare să fie mereu luat în vizor şi pus la zid, pe care îl doare invidia şi superioritatea celor cu care intră în contact.
Sunt un om care simte, care poate iubi, ierta, mulţumi, aprecia.
Cu toate astea, cu greu pot trece peste indiferenţă, nepăsarea sau răutatea celorlalţi.
Iert, dar nu uit. Pentru ca sunt OM, şi simt, şi îmi pasa, şi mă doare...

Dezamăgită.

Mă simt doborîtă de cruzimea realităţii în care respirăm!
Sper la mai mult, dar mă lovesc mereu de "mai puţin"... merg cu paşi de melc spre... unde? Habar n-am...
Vreau şi pot mai mult. Sper şi cred în continuare. Visez şi îmi doresc cu ardoare. Dar mă vă ajuta oare la ceva? Şi dacă da, cînd?
Momentan îmi simt capul greu, sufletul plin de dezamăgire şi mai greu...tot optimismul meu s-a făcut ferfeniţă! Dar o bucăţică mai adun de pe jos... nu mă las aşa uşor chiar dacă dezamăgirea mă trage tot mai jos!

November...