Aproape 18 ))

Cum am spus anul trecut.. "pentru mine 18 e prea mult" e prea mult şi acum şi cu greu accept această vîrstă!.. Iată că puţin timp mă desparte de ea.. dar nu vreau, copilul din mine mai vrea să fie copil. Acum mă gîndesc ce repede au trecut anii, ce repede am crescut... Nici nu-mi vine a crede... Doamne, 18 ani.. cînd eram mică mă gîndeam:  "de-aş fi mare... cînd o să am 18 ani.." şi acum parcă nu simt nimic aşa deosebit.. parcă 18 ani ar fi tot 10 sau 15.. Nu am de declarat nici o stupizenie care vine odată cu vîrsta. Nici diferenţe faţă de numărul 17 şi numărul 18 nu văd. E totul aşa cum trebuie să fie şi cum e. Cred că următoarele numere vin fără ca noi să facem nimic, sunt mici sau mari realizări care vin indiferent de ce facem noi în cele 12 luni. Nici acum pentru mine 18 nu înseamnă independentă sau maturitate.. e greu şi acum să vorbesc despre asta.. şi în momentul acesta mă simt ciudat.. E o stare aiurea.. încerc să mă gîndesc cam ce au însemnat aceşti 18 ani şi cînd au reuşit să se scurgă.. realizez că au fost şi buni şi răi, şi frumoşi şi mai puţin frumoşi.. În aceşti ani am căzut şi m-am ridicat, am plîns şi am rîs, am învins şi am fost învinsă, am sperat, m-am dezamăgit, am iubit, am suferit, am fost şi puternică, şi slabă, şi pesimistă si optimistă, am pierdut şi cîştigat prieteni, am avut mereu oameni dragi alături, care practic m-au ajutat să cresc, să ajung la cea de-a 18 aniversare.. am reuşit să fac multe lucruri dar sunt şi altele pe care nu am reuşit să le fac (şi am regrete, e păcat... pentru că realizez că chiar trebuiau  facute..). În fine, nu asta contează acum. Oricum am să încerc să recuperez, să îndrept, să progresez, să cresc, să fiu mai bună...

Acum vreau să le mulţumesc părinţilor, pentru că avut grijă ca eu să vin pe lume şi apoi să ajung la a 18- a aniversare, să le multumesc pentru dragoste, bunătate, răbdare, afecţiune si susţinere. Mulţumesc bunicilor care mi-au legănat copilăria şi au fost cei mai buni cu mine, le mulţumesc pentru cele mai frumoase poveşti şi cele mai scumpe braţe pe care mi le-au oferit cu dragoste şi afecţiune. Mulţumesc prietenilor (chiar dacă-s puţini) pentru că mi-am fost, şi-mi sunt alături la bine si rău, pentru că au încredere şi răbdare cu mine, pentru că au apărut în drumul vieţii mele. Multumesc Domnului că Se gîndeşte de acolo de sus la mine şi la cei dragi şi apropiaţi mie.

Dacă ar fi să-mi doresc ceva atunci ar fi SĂNĂTATE şi OAMENI DRAGI ALĂTURI în primul rînd.. şi apoi fericire, noroc şi succese.. cît mai multe îmbrăţişări, apusuri frumoase şi pe cineva alături.

Cam atît am a spune la 17 ani (aşa nu vreau să treacă vîrsta asta, devin melancolică, parcă aş împlini 50 şi nu 18), sper că la 18 ani am să fiu mai matură, cu gînduri mai realiste şi cu vise mai puţine (pînă la urmă tot o visătoare sunt da sper că acum raţiunea o să domine visele) şi fapte mai multe!  La mulţi ani, Mia, Maria şi Mariana!)) 

DA, E ZIUA MEA!!! (peste citeva minutele) Şi se preconizează sărbătoare mareeeeee!