Povestea lui Nicu..

Cu siguranţă majoritatea fetelor au o jucărie de pluş (de obicei, un urs) la care ţin cel mai mult, pe care o au din copilărie, cu care uneori dorm, şi-o strîng în braţe şi jucăria aceia ştie tare multe secrete şi tot ea s-a bucurat sau i-a sters lacrimile stăpînei sale..Altfel, jucăria asta e cel mai bun prieten şi cel mai de încredere... Hmm.. am şi eu una.. (xD).. e un urs şi îl chiamă (ştiu că e ciudat) Nicu.Nu ştiu de cînd îl am, nici mama nu mai ţine minte, dar sunt sigură că la vîrsta de 4 ani îl aveam deja. Iar pe cînd aveam 5 ani şi-a primit acest nume. De ce Nicu şi cine e acest Nicu de fapt? E o poveste frumoasă, interesantă şi chiar amuzantă..

Totul a început în vara cînd aveam 5 ani. Atunci am fost în vacanţă, la Hînceşti, şi l-am întîlnit pe adevăratul Nicu, era un baieţel din blocul unde locuia nana mea, la căre am mers în vacanţă. Cît timp am stat acolo Nicu era partenerul meu de joacă, el a fost primul băieţel cu care eu am prietenit (un fel de prima dragoste :D), chiar dacă nana îmi spunea să mă feresc de el, să nu mă joc (din anumite motive, devenise dragoste interzisă :D ) eu găseam în el o companie bună aşa că petreceam cam mult timp împreună. Vacanţa mea la Hîncesti a fost cam scurtă şi eu a trebuit să mă întorc acasă, aşa m-am despărţit de prietenul meu şi de atunci nu-mi mai amintesc să-l mai văzut. Cînd am venit acasă i-am pus ursului meu de plus (care încă nu avea un nume) numele Nicu. Acum nu-mi amintesc cum arăta acel băieţel, probabil dacă nu primea ursul meu de plus numele lui nici nu-mi mai aminteam probabil că am cunoscut acest băiat, dar aşa de fiecare dată cînd îl iau de Nicu (ursuleţul) în braţe îmi amintesc plăcut de prietenul meu din copilărie şi iar zîmbesc, amintindu-mi povestea aceasta))
 

Uneori mă gîndesc să-l caut pe băiatul acesta, măcar să-l văd, dar relizez că e o misiune foarte dificilă..
Cît despre Nicu (ursuleţul meu drag), îmi este şi azi alături (doar că a " îmbătrînit" şi el un pic, odata cu stăpîna sa :D), mai doarme uneori cu mine (nu mereu :D), îmi mai ascultă poveştile, văicăierile şi strigătele de bucurie...E o companie bună, oricum))                                     O seară frumoasă tuturor!

Aici  aveam 4 anişori, eram o zîmbăreaţă.. iar ursuleţul maro e Nicu (pe atunci încă nu era Nicu)..

Compania perfectă)).. şi iată-l şi pe Nicu ( mai "bătrîn")..

lăsaţi-mă...

....să plîng.. lăsaţi-mă.. am atîta nevoie de o eliberare şi asta e eliberarea mea.. nimeni probabil nu mă întelege, poate că nici nu trebuie.. a revenit starea ceea de pesimism nebun, de singuratate şi tristete.. în acest momente mi-e greu să gîndesc sau să scriu.. lacrimile încurcă.. e aiurea.. e iar aşa ca înainte.. e.. simt că revin la stările de cîndva şi nu vreau.. mă doare.. şi acest moment sunt prea multe puncte iar asta înseamnă că nu e bine..(((   

Aproape 18 ))

Cum am spus anul trecut.. "pentru mine 18 e prea mult" e prea mult şi acum şi cu greu accept această vîrstă!.. Iată că puţin timp mă desparte de ea.. dar nu vreau, copilul din mine mai vrea să fie copil. Acum mă gîndesc ce repede au trecut anii, ce repede am crescut... Nici nu-mi vine a crede... Doamne, 18 ani.. cînd eram mică mă gîndeam:  "de-aş fi mare... cînd o să am 18 ani.." şi acum parcă nu simt nimic aşa deosebit.. parcă 18 ani ar fi tot 10 sau 15.. Nu am de declarat nici o stupizenie care vine odată cu vîrsta. Nici diferenţe faţă de numărul 17 şi numărul 18 nu văd. E totul aşa cum trebuie să fie şi cum e. Cred că următoarele numere vin fără ca noi să facem nimic, sunt mici sau mari realizări care vin indiferent de ce facem noi în cele 12 luni. Nici acum pentru mine 18 nu înseamnă independentă sau maturitate.. e greu şi acum să vorbesc despre asta.. şi în momentul acesta mă simt ciudat.. E o stare aiurea.. încerc să mă gîndesc cam ce au însemnat aceşti 18 ani şi cînd au reuşit să se scurgă.. realizez că au fost şi buni şi răi, şi frumoşi şi mai puţin frumoşi.. În aceşti ani am căzut şi m-am ridicat, am plîns şi am rîs, am învins şi am fost învinsă, am sperat, m-am dezamăgit, am iubit, am suferit, am fost şi puternică, şi slabă, şi pesimistă si optimistă, am pierdut şi cîştigat prieteni, am avut mereu oameni dragi alături, care practic m-au ajutat să cresc, să ajung la cea de-a 18 aniversare.. am reuşit să fac multe lucruri dar sunt şi altele pe care nu am reuşit să le fac (şi am regrete, e păcat... pentru că realizez că chiar trebuiau  facute..). În fine, nu asta contează acum. Oricum am să încerc să recuperez, să îndrept, să progresez, să cresc, să fiu mai bună...

Acum vreau să le mulţumesc părinţilor, pentru că avut grijă ca eu să vin pe lume şi apoi să ajung la a 18- a aniversare, să le multumesc pentru dragoste, bunătate, răbdare, afecţiune si susţinere. Mulţumesc bunicilor care mi-au legănat copilăria şi au fost cei mai buni cu mine, le mulţumesc pentru cele mai frumoase poveşti şi cele mai scumpe braţe pe care mi le-au oferit cu dragoste şi afecţiune. Mulţumesc prietenilor (chiar dacă-s puţini) pentru că mi-am fost, şi-mi sunt alături la bine si rău, pentru că au încredere şi răbdare cu mine, pentru că au apărut în drumul vieţii mele. Multumesc Domnului că Se gîndeşte de acolo de sus la mine şi la cei dragi şi apropiaţi mie.

Dacă ar fi să-mi doresc ceva atunci ar fi SĂNĂTATE şi OAMENI DRAGI ALĂTURI în primul rînd.. şi apoi fericire, noroc şi succese.. cît mai multe îmbrăţişări, apusuri frumoase şi pe cineva alături.

Cam atît am a spune la 17 ani (aşa nu vreau să treacă vîrsta asta, devin melancolică, parcă aş împlini 50 şi nu 18), sper că la 18 ani am să fiu mai matură, cu gînduri mai realiste şi cu vise mai puţine (pînă la urmă tot o visătoare sunt da sper că acum raţiunea o să domine visele) şi fapte mai multe!  La mulţi ani, Mia, Maria şi Mariana!)) 

DA, E ZIUA MEA!!! (peste citeva minutele) Şi se preconizează sărbătoare mareeeeee!

Îmbrăţişările..

O îmbrăţişare îţi poate alunga temerile interioare, îţi poate alina dureri, îţi dă forţă, siguranţă...
Sunt momente în care ne simţim goliţi, slabi, nedoriţi, părăsiţi, neînţeleşi, neiubiţi... şi atunci avem atîta nevoie de o îmbrăţişare!

Sunt fel şi fel de îmbrăţişări. Sunt îmbrăţişări de bun găsit, de adio, îmbrăţişări oferite cuiva care suferă, sau cuiva care se bucură, îmbrăţişări părinteşti - care îţi oferă o siguranţă şi o forţa de nedescris, îmbrăţişări prieteneşti - care îţi oferă încredere şi alinare, îmbrăţişarea omului drag - care îţi oferă căldura întregului univers...Iubesc îmbrăţişările! Şi am acum nevoie de o îmbăţişare (nu contează de care)...

O seară frumoasă..)))

Către/pentru EL..3

Nu cred că trebuie să fiu cea mai frumoasă și nici tu cel mai frumos... Și cu toate acestea știu că eu voi fi pentru tine cea mai cea, iar tu pentru mine cel mai cel. Precis nu vom avea o viață perfectă și cu siguranță vom avea parte de multe lipsuri și încercări... Dar știu că în momentele mele de teamă, de descurajare și de tristețe, tu îmi vei fi alături și îmi vei oferi siguranța brațelor tale. Și mai știu că mă vei face să rîd și că uneori mă vei privi în acel fel, care îmi va aminti că sunt frumoasă și că mă iubești. Vom plînge împreună, vom pierde împreună, vom construi împreună, vom visa împreună și vom abandona vise împreună. Vom ierta împreună și vom uita împreună....
Iubirea perfectă înseamnă să învăţăm să fim doi prieteni buni, pînă la sfîrșit...

Către/pentru EL..2

Si pentru că voi, băieţii mereu credeţi că fetele caută băieţi cu bani, scriu ce aşteptări am eu de la tine..

De ce crezi tu că eu am așteptări mari de la tine? De ce crezi că te vreau un prinț frumos și bogat? Eu îmi doresc doar siguranța iubirii. Îmi doresc să adorm noaptea în brațele tale, știind că dimineață mă voi trezi tot acolo. Îmi doresc doar să îmi zîmbești atunci cînd mă vezi. Îmi doresc îmbrățișarea ta atunci cînd sunt tristă și cînd sunt descurajată .Nu îmi doresc lucruri ca bogăție, ci amintiri frumoase cu tine. Nu îmi doresc să stăm împreună pe plaja unui resort de lux, ci să stăm întinși pe orice bucățică din acest pămînt, să privim cerul și să visăm aceleași vise. Nu îmi doresc un castel în care să ne pierdem unul de celălalt, ci un cămin al nostru, în care să te am mereu cît mai aproape, să te văd tot timpul și să pot ajunge la tine ori de cîte ori îmi doresc să îți fur o sărutare. Nu vreau diamante pe mîini, ci flori în vază și fluturi în suflet. Nu îmi doresc promisiuni și nici cuvinte mari, ci doar siguranța că noi doi vom îmbătrîni împreună...