Ce frumos mai ninge...totul începe să mă bucure. E ninsoare de care-mi era dor.. Peste tot s-aștern încet, încet.. fulgi de nea.. Satul meu îmi place mai mult sub zapadă. Sub mantaua albă, imaculată, nu mai are nici-o imperfecţiune.
Ninge linistit, ninge cu vise... şi gîndul meu este plecat pe ţărîmuri de poveste, parcă lumea este acoperită cu un val de calmitate - sau cel puţin în clipa asta aşa-mi pare.. Ninge cu fulgi mari.. Ninge şi eu mă bucur ca un copil (ce sînt)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu