fără titlu..

am obosit..
atît de obosită în ultima vreme.. prea epuizata.. am nevoi de o schimbare, de o mare schimbare.. şi sînt pe cale să fac una... am de făcut o alegere grea.. vreau să fie corectă.. vreau să ştiu că omul ăsta-i sincer cu mine.. vreau să-l îndrăgesc.. vreau să fiu alt om alături de el.. am nevoie de asta! sper că oboseala nu mă face să iau decizii greşite! sper şi cred că tot va merge bine.. sper şi cred că o să fiu şi eu fericită, că o să mă simt şi eu iubită.. sper şi cred că merit asta.. timpul o să-mi arate..

Mariana ascultă :

Nu mă satur să-l ascult!

Sa vrem sa apreciem mai mult!

In fiecare zi invat sa apreciez diverse lucruri, persoane. Pentru ca da, la un moment dat am senzatia ca toate problemele lumii s-au strins la mine. Nimic mai fals... privind in jur, ascultind si alte povesti, alte poveri, constat ca problemele mele nu inseamna mai nimic. Sau, poate inseamna, dar mult mai putin.
Nu e o consolare faptul ca intotdeauna se poate mai rau, nicidecum, insa e o consolare faptul ca ti se da sansa sa rezolvi problema aia intr-un mod favorabil.
Poate ca e timpul sa studiem mai in profunzime aceasta lectie numita "apreciere"... sa invatam zilnic cîte ceva, sa invatam sa apreciem un om pentru toate lucrurile bune pe care le face pentru noi si sa nu uitam toate astea la prima greseala pe care o face, sa invatam sa ne asumam consecinte si responsabilitati fara sa fugim de ele, sa invatam ca orice problema are o rezolvare, mai devreme sau mai tarziu.
Sa vrem sa invatam. Sa vrem sa apreciem mai mult.

gînduri actuale şi pentru mine...

"Am toate răspunsurile în inima mea, care bate fericită sau tristă. Nici o vorbă azvîrlită-ntr-o doară de altcineva nu-mi poate răsturna sau aduce liniştea sufletului. Ştiu cine mă iubeşte. Ştiu şi pe cine nu pot să iubesc. Ştiu unde-ar putea lua sfîrşit rătăcirile mele, şi-am învăţat să recunosc, dintr-o simplă privire, începuturile de drum mocirlos, care nu duc niciunde."


                                                       (''Dragostea e un bonsai'', Alice Nastas)

Ninge..

Ce frumos mai ninge...totul începe să mă bucure. E ninsoare de care-mi era dor.. Peste tot s-aștern încet, încet.. fulgi de nea.. Satul meu îmi place mai mult sub zapadă. Sub mantaua albă, imaculată, nu mai are nici-o imperfecţiune.
Ninge linistit, ninge cu vise... şi gîndul meu este plecat pe ţărîmuri de poveste, parcă lumea este acoperită cu un val de calmitate - sau cel puţin în clipa asta aşa-mi pare.. Ninge cu fulgi mari.. Ninge şi eu mă bucur ca un copil (ce sînt)...

gînduri..

    Fantezii, iluzii, dorinţe ascunse, minciuni, secrete, renunţări, drumuri, căutari nesfărşite, pasiune, siguranţă...
   Caut mereu ceva ce nu-mi doresc cu adevărat! Mă leg de oameni care nu merită, nu pentru că nu ar fi grozav de destepţi, înalţi, frumoşi, ci pentru că nu-mi spun nimic, sau rostesc fraze idioate pe care urechile mele le percep  implacabil de dulci.
 
   Închidem ochii mereu la tot ce se află în jurul nostru: la moarte, la renunţări, la bucuria altora, a celor care nu sunt ca noi. De parca fiecare ar purta o mareaţă vină pentru că nu s-au născut cu pielea alba, blonzi, cu ochi albaştri!
    Acuzăm şi bîrfim, ne spălăm pe mîini de răutate, ne minţim în continuare că suntem aleşi şi avem drepturi...Îar cînd cineva ne respinge pentru că suntem intolerabili, îl privim cu mînie pe Dumnezeu!
   Am renunţat să ne bucurăm de lucruri mărunte, de lucruri simple, de prietenii curate…Sufletul nu mai există. Pentru că avem bani şi o conştiinţă aleatorie. Pentru că un sms poate înlocui o prezenţă. Pentru că cei de lîngă noi nu contează mai mult decît propria persoană.
    O seară perfectă, la un suc, cu o muzică intensă, dar nu sufocantă, într-un bar uitat de lume, ar salva pe cîteva zeci dintre noi.))

o seară bună..

Merry Christmas, my dear!

Mariana ascultă :

Încă mai am speranţe...

Şi sunt momente cînd tristetea mă copleşeşte. Mă duce pînă în cel mai negru abis al ei apoi mă lasă în braţele dezamăgirii, ale frustrării, ale neputinţei.
E cumplită senzaţia asta de renunţare pentru că nu-mi stă în putinţă să fac mai mult. Dar indiferent ce aş pierde, nu-mi pierd speranţa! E singurul lucru care mă ţine pe linia de plutire oricît de adînci ar fi apele în care mă scald.
Încerc din răsputeri să-mi împlinesc un vis, o dorinţă, iar uşile se închid una cîte una în faţa mea. Ştiu ce-mi lipseşte cel mai mult în acest moment dar nu ştiu  la ce se aşteaptă de la mine alţii de tot dau greş.

Da, sunt momente cînd doar tristetea e tot ce avem. Tot ce auzim. Tot ce vedem. Dar undeva, într-un colţişor, ascunsă, stă speranţa. Singura care ne trage uşor, uşor din adîncurile durerii.
Aşa cum după orice zîmbet urmează o lacrimă, la fel, fiecare lacrimă va fi ştearsă de un zîmbet!
Lucrurile îşi au cursul lor.. şi indiferent cît de nerabdători şi de ambiţioşi am fi, sau cît de mult ne-am strădui, ele vor veni doar la timpul lor.

2012 bine ai venit!

2012 eu aştept multe de la tine.. sper să fii mai bun şi mai darnic ca 2011! Am foartă multă încredere în tine, nu mă dezamăgi, te rog!