Zilele astea mi-am răsfoit blogul..cîte emoţii, cîte amintiri și sentimente ascund cuvintele înşirate pe aceste pagini...Apoi am dat un "share" pe facebook la unul din articole. Spre bucuria mea, cîţiva prieteni mi-au lăudat blogulețul și asta m-a făcut să mă simt minunat..E bine să ştiu că ceea ce scriu trezeşte sentimente și în sufletele altora. O colegă mi-a spus că a plîns citind ceva, nu am insistat să aflu care din articole i-a provocat stări așa profunde..și pentru un moment m-am simţit vinovată, totuşi am făcut un om să plîngă, probabil i-am trezit amintiri care dor sau altceva.. Dar apoi m-am bucurat gîndindu-mă că dacă au reuşit cîteva cuvinte scrise de mine să o facă să plîngă atunci există și o parte bună, înseamnă că eu stăpînesc într-un fel (îmi place mie să spun) "puterea cuvintelor"..și asta mă bucură nespus..
Și apoi, o bună prietenă mi-a sugerat să scriu despre cum e aici, în București..
Cînd vine vorba de București eu mă zăpăcesc..(ştiu că sună ciudat asta :D) Sunt studentă într-un oraş minunat, trebuie să recunosc.. În puţinele momente cînd îmi propun să-l descopăr mă simt un om deosebit, o norocoasă... și am momente cînd vorbesc cu mine "Înveţi în București, Mariana! Să-ți fi spus cu un an în urma cineva asta, nu era să-ți vină să crezi"...
Și totuşi, sunt aici, într-un oraş minunat pe care nu am cînd să-l descopăr, pentru că mai mereu mă gîndesc la cel pe care l-am lăsat într-o altă capitală, cel de lîngă care nu vreau să plec atunci cînd mă întorc acasă.. (adevărata mea casa e în braţele lui).. Iar fiecare ieşire în oraş e o adunătură de închipuiri și fantezii de visătoare.. și orice parc, orice cărare, orice bucăţică de pămînt aș vrea să o descopăr împreună cu el. Fără el, Bucureștiul (micul meu Paris) îşi pierde din farmec...
Posibil puţini o să mă înţeleagă, poate nici eu nu aș fi înţeles asta dacă nu ajungeam să o trăiesc... Acum ştiu că nu există locuri frumoase sau urîte.. Totul depinde de cel de alături... e valabil și cînd vine vorba de viaţă.Viaţa e frumoasă sau urîtă în dependență de oamenii ce îi avem alături. Poţi să te afli în mijlocul Parisului și să nu fii fericit, și poţi să te afli într-un loc uitat de lume cu un om drag alături și să te simţi cel mai fericit om al planetei și să crezi că totul în jurul tău e atît de minunat, atît de potrivit...
Recunosc am momente cînd mă bucur de singurătate, cînd îmi place să cutreier străzile bucureștene în singurătate, să mă bucur de soarele generos de primăvară, să mă las copleşită de linişte (deşi în jurul meu e un război de sunete), să nu mă gîndesc la nimic, să mă bucur de acel moment (mi se intîmplă adesea cînd mă întorc de la facultate)... Am așa momente, recunosc..cum fiecare din noi are momente cînd vrea să fie singur și se bucură că poate fi singur cu gîndurile sale...
Dar de cele mai multe vreau să-mi împart singurătatea cu el. Omul despre care vorbesc este minunat, e cel mai adorabil băiat îndrăgostit pe care l-am întîlnit.. Și orice cuvînt, orice gest, orice privire a sa mă face să mă simt iubită, o prinţesă iubită... Cînd vorbesc despre el în sufletul meu e soare, cînd vine vorba de el, gura mea desenează un zîmbet larg, iar ochii capătă o sclipire deosebită... În cîteva cuvinte, fără el alături eu nu mă simt fericită în București și nu mă pot bucura de ce-mi oferă acest oraş minunat.
p.s. Buna mea prietenă o să fie dezamăgită de mine, promit totuşi să mai încerc, dacă nu-mi reușește aici, o să încerc să-i povestesc cînd ne întilnim cum e sa fii studentă în Bucuresti... Îmbrățișări lungi vă transmit din București! :* :* :* :* :*
Cînd vine vorba de București eu mă zăpăcesc..(ştiu că sună ciudat asta :D) Sunt studentă într-un oraş minunat, trebuie să recunosc.. În puţinele momente cînd îmi propun să-l descopăr mă simt un om deosebit, o norocoasă... și am momente cînd vorbesc cu mine "Înveţi în București, Mariana! Să-ți fi spus cu un an în urma cineva asta, nu era să-ți vină să crezi"...
Și totuşi, sunt aici, într-un oraş minunat pe care nu am cînd să-l descopăr, pentru că mai mereu mă gîndesc la cel pe care l-am lăsat într-o altă capitală, cel de lîngă care nu vreau să plec atunci cînd mă întorc acasă.. (adevărata mea casa e în braţele lui).. Iar fiecare ieşire în oraş e o adunătură de închipuiri și fantezii de visătoare.. și orice parc, orice cărare, orice bucăţică de pămînt aș vrea să o descopăr împreună cu el. Fără el, Bucureștiul (micul meu Paris) îşi pierde din farmec...
Posibil puţini o să mă înţeleagă, poate nici eu nu aș fi înţeles asta dacă nu ajungeam să o trăiesc... Acum ştiu că nu există locuri frumoase sau urîte.. Totul depinde de cel de alături... e valabil și cînd vine vorba de viaţă.Viaţa e frumoasă sau urîtă în dependență de oamenii ce îi avem alături. Poţi să te afli în mijlocul Parisului și să nu fii fericit, și poţi să te afli într-un loc uitat de lume cu un om drag alături și să te simţi cel mai fericit om al planetei și să crezi că totul în jurul tău e atît de minunat, atît de potrivit...
Recunosc am momente cînd mă bucur de singurătate, cînd îmi place să cutreier străzile bucureștene în singurătate, să mă bucur de soarele generos de primăvară, să mă las copleşită de linişte (deşi în jurul meu e un război de sunete), să nu mă gîndesc la nimic, să mă bucur de acel moment (mi se intîmplă adesea cînd mă întorc de la facultate)... Am așa momente, recunosc..cum fiecare din noi are momente cînd vrea să fie singur și se bucură că poate fi singur cu gîndurile sale...
Dar de cele mai multe vreau să-mi împart singurătatea cu el. Omul despre care vorbesc este minunat, e cel mai adorabil băiat îndrăgostit pe care l-am întîlnit.. Și orice cuvînt, orice gest, orice privire a sa mă face să mă simt iubită, o prinţesă iubită... Cînd vorbesc despre el în sufletul meu e soare, cînd vine vorba de el, gura mea desenează un zîmbet larg, iar ochii capătă o sclipire deosebită... În cîteva cuvinte, fără el alături eu nu mă simt fericită în București și nu mă pot bucura de ce-mi oferă acest oraş minunat.
p.s. Buna mea prietenă o să fie dezamăgită de mine, promit totuşi să mai încerc, dacă nu-mi reușește aici, o să încerc să-i povestesc cînd ne întilnim cum e sa fii studentă în Bucuresti... Îmbrățișări lungi vă transmit din București! :* :* :* :* :*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu