Bine ai venit!

Sufletul mi-a fost o casă părăsită. O singură cameră goală, cu colţurile împăienjenite de plînsetul surd al unor nopţi mult prea singuratice. Cele două ferestre erau prăfuite, prea mult timp trecuse de cînd cineva îndrăznise să îşi arunce privirea înauntru.
Tu ai bătut la uşă. Credeam că broasca de la uşă era blocată, uitată de timp, însă ai reuşit să deschizi uşa singur. Ai intrat fără să te laşi speriat de colţurile care aveau un aspect sumbru şi care miroseau a amintiri pătate. Uitasem cum e să las pe cineva înauntru. Nu te-ai sfiit să te aşezi pe acel scaun vechi, singura piesă de ‘mobilier’ existentă. Mi-ai spus că locul acela are nevoie de o schimbare. Nu te-am contrazis.
Tu ai transformat locul acela într-o cameră frumoasă. Tu ai adus lumina şi căldura. Ai făcut ordine. Şi mai ales, ai deschis uşa şi nu ai închis-o în urma ta. Pentru că mi-ai promis că vei rămîne în preajmă şi nu vei lăsa pe oricine înăuntru. M-ai privit zîmbind şi m-ai făcut să sper. Şi în acel moment, am simţit că ceea ce pînă acum fusese un loc gol, uitat, tocmai se transforma-se într-o garsonieră perfectă pentru noi.Mă bucur că ai reuşit să intri, sper că o să-ţi fie bine aici şi nu o să vrei niciodată să pleci..Am să fac totul ca să îţi fie bine şi am să încerc să nu te dezamăgesc vre-o dată..Orice ar fi să ştii că ai devenit un om special şi important, alături de tine mă simt minunat.. sunt fericită..
Şi să ştii, locul tău e lîngă mine..