S-au întîmplat atîtea şi totuşi nimic ca să mă scoată din starea asta în care mă aflu de luni de zile. Aş vrea o schimbare, aş vrea să fac ceva ce nu am făcut demult, aş vrea să mă îndrăgostesc, serios am nevoie de asta.. ştiu că anterior am scris undeva că nu vreau sentimente pentru că mă fac mereu să sufăr... păi, acum chiar m-aş îndrăgosti şi îmi caut o "jertfă" numai că căutările mele sunt fără succes. Mereu am visat la o poveste frumoasă, în care iubesc doi şi fericirea e regină.. Recunosc, sunt o capricioasă atunci cînd fac "analiza" unui băiat şi puţini intră în standardele mele.. şi asta mă pune pe gînduri.. tre' să schimb asta.. O să lucrez la asta..dar nu ştiu dacă se mai repară...
În fine, vreau să mă îndrăgostesc (:D) devin obsedată de gîndul ăsta...E ceva normal pentru romantici şi visători.. ei au mereu nevoie de dragoste, de afecţiune, de atenţie.. dar eu nu am nimic.. absolut... O să înnebunesc de la atîta singurătate...
Azi am constatat că nici surprizele nu mă mai bucură, nici convorbirile cu cei dragi nu mai sunt la sufletul meu. Azi am realizat că de fapt sunt singură…mai singură ca oricînd…Se pare că nu mai găsesc calea aceea ca din poveste care te duce pe drumul cel bun şi că m-am rătăcit în aşa hal că nu mă mai găsesc în sufletul nimănui… nici măcar în al meu.
Visul meu s-a împlinit.. Puţin de tot dar m-am
bucurat de tot ce însemnă mare, soare, plajă.. M-am bronzat, acuma a
început să îmi placă pielea bronzată. A fost per total- bine! Nici nu mă
aşteptam să fie foate interesant pentru că am fost cu nişte rude, iar
la mare e cel mai bine cănd mergi cu prietenii sau eventul cu iubitul
(asta ar fi cel mai perfect). Am admirat apusul, e minunat, splendit
chiar... m-am plimbat cu barca (am dat din pedale pînă nu am mai putut
:D), m-am bălăcit în apă (încă nu pot să înot), am băut puţină apă
sărată (nu-i bună :D), am văzut pentru prima dată meduze şi o cămilă
(nu-mi plac deloc), m-am plimbat pînă seara tîrziu cu verişorii mei (mai
mici) şi am admirat melancolic tinerii care se distrau atît de bine în
compania prietenilor.. Dar, ca pentru prima dată, a fost mai mult pentru
experieţă, deci a fost bine şi aşa, măcar am petrecut frumos timpul...
data viitoare o să fie mai bine, sper.. Acuma mi-am spus că dacă o să
merg la mare nu mai vreau cu familia sau cu rudele ci numai cu
prietenii)...Pînă atunci o să-mi amintesc plăcut de Marea Neagră şi cele
4 zile petrecute acolo! )))
Dezamăgirea-i cînd tot ce simţi e un regret amarnic şi chinuitor. Dezamăgirea-i cînd eşti laş, şi plîngi şi te ascunzi de ce ţi-e teamă sperînd că o să dispară. Am trăit multe dezamăgiri, dar acum e mai mult mai grav.. acum sunt dezamăgită de mine... "DA, Mariana, tu degradezi, dragă, şi nu-mi place ce faci din tine!"
Au trecut zile, zile înnorate şi reci, zile pline de tensiune şi de căutări. Au trecut zile de cînd am promis că-mi voi deschide sufletul şi voi scoate sentimentele negative, voi arunca tot ce este stricat şi voi deveni o persoană mai bună. Dar nu am reuşit să scap de nebunia mea.. ba din contra, eu înnebunesc mai tare, eu degradez din ce în ce mai mult. Nu mai găsesc nimic interesant în jurul meu care să îmi capteze atenţia de la starea mea. Caut ceva anume, nu ştiu ce, nu găsesc, dar nici nu mă chinui.
Acum, îmi dau seama că îmi complic viaţa şi mai mult. Mă simt foarte aiurea şi mă privesc ca şi cum aş fi transpusă în altcineva şi nu mă recunosc. Aseară am făcut chestii care nu-mi stau în fire, de care, cum am rămas singură, îmi era ruşine... şi acum îmi este.. Eu nu ştiu ce-i cu mine, eu nu eram aşa, eu aveam demnitate, eu credeam că sentimentele sunt ceva nobil că anume ele îi apropie pe oameni.. şi acum.. eu am facut-o.. acum au dominat nu sentimentele pure ci prostia mea, ura şi nebunia din mine.. Eu nu sunt un om bun, eu sunt o ratată, o ipocrită şi o profitoare! "Da, Mariana, asta eşti! Ar trebui să-ţi fie ruşine!"... (Crede-mă, îmi este!)
