Cînd nu ştii ce să faci..

Eu chiar nu ştiu.. eu sunt confuză pînă la extreme.. încurcată de tot.. Ce rău e cînd nu ai experienţă.. La mine cînd e vorba de sentimente nu prea mă lămuresc cu ele.. ce ciudată sunt! (o concluzie pentru mine) Şi de cîteva zile mă gîndesc la noi (dacă se poate spune "noi"), la cum ar fi dacă am fi mai apropiaţi, la ce aşteptări ai tu de la mine.. Şi oare sunt eu fata de care ai nevoie?! (chiar mă îndoiesc) Şi eşti tu băiatul de care am eu nevoie (eu doar nu aş vrea să te rănesc cumva, asta e marea mea temere, că o să sufăr eu sau nu, asta nu contează..eu ştiu că o să mă descurc, pentru că la asta am experienţă)... Mi-aş dori enorm să mă lămuresc cu asta.. pentru că nici aşa nu poate continua).... Orice aş face e greu pentru mine.. e greu. e aiurea. e ceva nou (ştiu că mi-am dorit ceva nou şi acum, în loc să fiu mulţumită eu mă vaiet) iar eu nu ştiu cum să mă descurc..Cred că am nevoie de timp să mă lămuresc.. de timp şi de linişte..


p.s. e probabil cel mai încurcat articol de pînă acum... e aşa pentru că aşa e şi în mintea şi sufletul meu- mare încurcătură.. şi parcă astea nu ar fi de-ajuns, mai sunt şi răcită iar în acest moment mă doare îngrozitor capul...((((((

gînduri..

Şi cît de uşor mă ataşez de oameni.. cît de uşor devin dependentă.. Cît de uşor şi frumos apar unii  în viaţa mea.. şi cît de bine poate fi să ai aşa oameni în suflet, în gînd, în vise, în inimă... Mă tem doar că vre-o dată o să-i plictisesc sau o să-i dezamăgesc şi nu-mi doresc asta pentru că  mă tem că aş putea să-i pierd. Vreau să-i merit şi să le pot răsplăti că-mi fac viaţa mai frumoasă, că au apărut în ea şi că au decis să rămînă acolo!))

Sîntem deja în septembrie..  nu am scris de mult pe blog din lipsa de timp mai mult.. totuşi în acest timp nu s-au întîmplat prea multe.. A început ultimul an de liceu care îmi dă bătăi de cap deja, mult stres şi emoţii de tot felul. E foarte complicat.. Sunt al 3-lea an la liceu dar mă simt de parcă aş fi în clasa a 10-a, e o stare ciudată, mă simt singură, străină şi izolată. Nu mai vreau să mai văd pe nimeni din liceul acesta, abia aştept să termin... La cămin e trist fără Diana, foarte trist, abia acum înţeleg cît de important e pentru mine acest omuleţ scump... fără ea "căsuţa" noastră nu mai e cum era..(( 
Nu mă pot acomoda cu regimul nou, dimineaţa sunt încă foarte somnoroasă, nu am chef de învăţat, reţin foarte greu temele şi nu am inspiraţie deloc.. Plus că suntem a 12-a şi profesorii nu uită să ne bată la cap în fiecare zi că avem BAC (mă irită deja asta, mă face să-mi fac griji mai mari în legătură cu BAC-ul, şi mă tem).. În cîteva cuvinte e totul aiurea... îmi vine să stau acasă (e aşa bine acasă), să las şcoala asta pe care o urăsc deja.. dar ştiu că nu se poate şi sper că o să depăşesc momentul şi o să ajung cu bine la final. Mult aşteptatul FINAL! Pînă atunci mă încarc cu multă răbdare, curaj şi sîrguinţă.

p.s. Ţin să mulţumesc încă o dată celor care m-au sunat şi mi-au ridicat morala zilele astea.. M-au ajutat foarte mult.. Le sunt recunoscătoare şi mă bucur că am aşa prieteni minunaţi..))